Una dintre știrile grele ale momentului vine din Grecia, țară care tocmai a finalizat rechizitoriul într-unul dintre cele mai mari scandaluri ale secolului, e vorba de mita germană dată unor lideri greci pentru obținerea de contracte uriașe. În România, regula pare să fie invers: cheia ascensiunii în politica momentului este zelul depus în îngroparea anchetelor similare.

Giganții germani Faimler, Siemens şi Rheinmetall sunt implicați în cazuri de corupţie de mare amploare în Grecia, zeci de directori și alți oficiali urmînd a fi trimiși în judecată, aflăm din presa de ieri.

Grupul Siemens ar fi plătit mită de 70 de milioane de euro pentru contractul de trecere la tehnologia digitală a OTE, ori pentru sistemul de securitate al Jocurilor Olimpice care au fost organizate la Atena în 2004, în timp ce Daimler a plătit șpăgi pentru livrarea de mașini militare Greciei.

Dacă Grecia face eforturi, măcar în ceasul al 12-lea, să scoată la lumină mecanismele corupției prin care lideri politici proprii, în tandem cu afaceriști străini fără scrupule au spoliat țara și au adus-o în situația dezastruoasă actuală, România pare decisă să nu precupețească niciun mijloc de a îngropa scandalurile similare.

Pentru că și România, bunăoară, figurează de multă vreme printre țările șpăguite de Daimler.

Anchetele în cazul acțiunilor unor mari companii germane au fost declanșate, cu ani în urmă, de către SUA, ajungîndu-se la o listă întreagă de 22 de state în care germanii au dat șpăgi cu nemiluita pentru a-și asigura contracte de miliarde de euro.

În urmă cu cinci ani, reamintim, în România făcea valuri scandalul achiziționării a sute de autobuze Mercedes de către primăria Capitalei, existînd indicii că și aici se plătiseră bani grei drept mită.

La vremea respectivă, vicepreședintele Senatului, Dan Voiculescu, solicita Departamentului de Justiţie al SUA să-i transmită dacă, în urma anchetei, a descoperit date incriminatorii referitoare la tranzacţiile desfăşurate de Daimler în România, referitoare la achiziţionarea, în anul 2007, de către Primăria Generală a Municipiului Bucureşti, a câtorva sute de autobuze Mercedes.

“Răspunzând solicitării mele, domnul Gary G. Grindler, Procuror General Adjunct al SUA şi coordonator al anchetei în cazul Daimler, mi-a comunicat că, în conformitate cu Tratatul România-SUA privind asistenţa judiciară în materie penală, vor colabora deschis cu partea română. Însă, pentru a ne putea furniza eventuale informaţii, mărturii, declaraţii, documente sau înregistrări, este necesară o solicitare expresă în acest sens din partea Ministerului Justiţiei din România, instituţia abilitată prin Tratat pentru a face asemenea demersuri”, se arăta într-o scrisoare adresată ulterior de Voiculescu ministrului Justiției, Cătălin Predoiu.

Scandalul a luat amploare, cazul fiind discutat în Parlament și chiar punîndu-se problema înființării unei comisii speciale de anchetă. Audiat de conducerea Senatului, Cătălin Predoiu a scăldat-o, iar Laura Kovesi, pe atunci procuror general, nici măcar nu s-a deranjat să vină, trimițînd în loc o scrisoare în care informa că este sesizat Parchetul General şi că se desfăşoară o serie de activităţi specifice, în principal culegere de informaţii, în măsură să ducă la aplicarea în cauză a prevederilor art 221 din Codul de procedură penală, în sensul solicitării de către Parchetul general, prin ministerul Justiţiei, a unor informaţii de la Parchetul general al SUA.

Evident, scandalul a fost îngropat, în cele din urmă, pe de-o parte pentru că regimul Băsescu-Boc-Predoiu-Kovesi nu avea interesul să dea de pămînt cu Adriean Videanu, primarul care achiziționase autobuzele Mercedes, pe de alta pentru că Germania, țară tot mai influentă în politica autohtonă, nu trebuia deranjată.

Nu altfel se explică modul în care a sucombat alt scandal de șpăgi nemțești babane, EADS.

Iar artizanii mușamalizării sunt cu toții bine-mersi: Băsescu vrea la Primăria Generală, Predoiu vrea prim-ministru, Kovesi mai vrea un mandat la șefia DNA, iar Videanu își toacă liniștit miliardele achiziționate. Mai puțin norocos, Voiculescu își roade unghiile în pușcărie. (Bogdan Tiberiu Iacob)