Mai mulţi oameni politici şi un cunoscut jurnalist, Mihai Gâdea, au participat, zilele trecute, la câteva întâlniri la Washington. Numitorul comun fiind un eveniment cunoscut, intrat în tradiţie, numit “Mic dejun cu rugăciune”. Pentru România este o cinste faptul că în Statele Unite a fost invitat un grup relativ numeros şi, fireşte, cu această ocazie, fiecare persoană şi-a făcut un program suplimentar. Care, până la urmă, este de promovare a României. Dar binele nu este bine. Traian Băsescu şi după el alţii au tunat şi au fulgerat. La fel se întâmplă şi în ceea ce priveşte legea prevenţiei. Domnul Valeriu Zgonea, ditamai preşedintele Camerei Deputaţilor, un om important în statul nostru de drept, dă de pământ cu PNL. De ce? Pentru că mai mulţi membrii PNL au îndrăznit să se gândească la o lege a prevenţiei. Şi asta, după opinia sa, reprezintă, nici mai mult, nici mai puţin, decât un act criminal.
Ce înseamnă, în definitiv, această lege a prevenţiei?
Românii beneficiază, în virtutea legii, de o serie întreagă de facilitate de natură medicală. Când afecţiunile sunt deosebit de grave, tratamentul este îndelungat, iar costurile suportate de stat, dar şi de pacient, sunt pe măsură. Statistic vorbind, este un fapt demonstrat că românii, mai puţin educaţi în domeniul medical, amână, până în ultimul moment, contact cu medical de specialitate. Merge la spital doar când nu se mai poate altfel. Şi, în aceste condiţii, la ce s-au gândit liberalii?
Liberalii şi-au propus ca printr-un act normativ să-i pună pe români în situaţia de a-şi investiga, din timp, starea de sănătate. O investigaţie suportată, fireşte, de stat. Prin actul normativ, cetăţenii au posibilitatea ca, din când în când, şi în orice caz înainte de a fi prea târziu, să se prezinte la un spital sau la o policlinică pentru a-şi face analizele şi investigaţiile necesare. Astfel încât o eventuală afecţiune să poată fi descoperită din faşă. Şi tratată corespunzător. Fără chinuri şi fără costuri prea mari.
Nimic mai normal. Mă şi mir cum a fost posibil ca o asemenea lege să nu funcţioneze încă în România. Aşa cum se întâmplă şi în celelalte ţări.
Desigur, actul normativ mai are o faţă a medaliei. Cea asupra căreia s-a repezit, ca o hienă, Valeriu Zgonea. Cetăţenii care refuză să meargă din când în când la investigaţii medicale, pentru a preveni astfel acutizarea unor afecţiuni, vor fi obligaţi să suporte o parte din costurile materiale. Cum Dumnezeu ar putea fi educat altfel un cetăţean în folosul propriei sale sănătăţi, decât garantându-i un favor, şi anume investigaţia periodică, şi sancţionându-l dacă îşi riscă viaţa şi riscă, în acelaşi timp, şi banii publici?
Ei bine, Valeriu Zgonea consideră că asta este o crimă. Şi că un asemenea act normativ i-ar condamna pe români la moarte. El a întors o realitate cu fundul în sus. Pur şi simplu. De dragul politicii. O politică a la Trahanache.
De aceea, am intitulat aşa cum am intitulat acest editorial. Din nefericire, pentru unii români, când este bine, este tot rău. (Sorin Roșca Stănescu)