”Guvernul congolez și-a asumat riscul de a delega o parte din atributele sale suverane unor albi. În fruntea acestor subcontractanți se află un anume Horațiu Potra, un franco-român, fost membru al Legiunii Străine, capabil să mobilizeze cîteva sute de oameni în cîteva zile” se arată într-un reporaj amplu intitulat ”Instructori” misterioși vin în ajutorul statului congolez” și apărut în martie în publicația Revue 21.

”Care este exact rolul lor? Cît de departe se întinde puterea acestor prestatori de servicii? Confundat cu un mercenar rus, Potra are o reputație de a fi suspicios. S-ar putea crede că Horațiu Potra nu este foarte vorbăreț. De fapt, se dovedește a fi surprinzător de volubil, aproape încîntat că are ocazia să se exprime. Cincizeci de ani, chel, ten închis, mușchi nu foarte pronunțați și atent întreținuți, Potra impune și știe asta, bucuros de reputația sa. Camera lui de hotel, se zvonește, seamănă cu un depozit de arme de care personalul nu are voie să se apropie fără permisiune. Potra nu se obosește să dezmintă.
Deși dorește să evite eticheta de „mercenar”, preferînd termenul de „instructor”, el recunoaște cu ușurință că nu ezită să împuște atunci cînd situația se încinge. Ca în februarie 2023, cînd unii dintre oamenii săi s-au trezit ambuscați noaptea de cei ai armatei ruandeze și ai M23 (Mișcarea 23 Martie cunoscută și ca Armata Revoluționară Congoleză), pe dealurile de la nord de Sake. În timpul ciocnirilor care au durat de dimineața devreme pînă după-amiaza, el a mers în prima linie pentru a „doborî cît mai multe avioane M23 și rwandezi”. Fostul legionar trădează o anume mîndrie cînd arată, cu videoclipuri doveditoare, că nu și-a pierdut nimic din arta armelor.
Potra locuia ca pensionar în casa lui din Transilvania cînd președinția congoleză l-a contactat la sfîrșitul anului 2022. Poți să aduci 300 de băieți?” l-a întrebat interlocutorul său.
”Da, nicio problemă. Nu toți deodată, cîte cincizeci pe săptămînă.» Pentru a-și mobiliza rapid contingentul, Horațiu Potra a folosit rețeaua asociatiei sale de Români ai Legiunii Franceze, RALF, intr-un fel compania sa militara privata. „În momentul în care au cerut serviciile noastre, M23 se pregătea să intre în Goma și a trebuit să acționez foarte repede ”, spune el cu voce nazală pe terasa Hotelului Serena, singurul stabiliment de cinci stele din oraș, unde locuiește pe tot parcursul anului.
Peste noapte, s-a trezit la Kinshasa, unde a semnat imediat – era încă destul de surprins – un contract cu președinția, printr-o obscură companie de securitate congoleză. Un an mai tîrziu, sunt aproape o mie de români – cifrele variază în funcție de surse – răspîndiți în trei hoteluri din Goma, în contact cu o țară despre care nu știu nimic, o armată pe care trebuie să o antreneze și un oraș pe care ar trebui să-l protejeze cu riscul vieții lor.
Viața lui Horațiu Potra se împletește cu litania conflictelor din ultimele decenii din Africa. A lucrat mai întîi ca legionar cinci ani la începutul anilor 1990. Apoi, cu naționalitatea franceză în mînă – obținută în 1995 – s-a pus în serviciul sulfurosului căpitan de jandarmerie Paul Barril, care s-a convertit la livrare de armament și de consiliere a unor clienți neprieteni ai Franței – inclusiv regimul ruandez al lui Juvénal Habyarimana, care a planificat și a orchestrat genocidul tutsi-lor în 1994, care a avut loc după asasinarea sa pe 6 aprilie.
Horațiu Potra, care se autointituleaza si ”locotenent Henry”, activează apoi pentru a asigura securitatea emirului Qatarului, inainte de a-si inchiria serviciile presedintilor din Africa Centrala sau chiar unui om de afaceri roman, acum suspectat de coruptie. De asemenea, a încercat fără succes exploatarea diamantelor în Sierra Leone, devastată de război. „Cu un asociat, am visat la lovitura mare!” spune între două înghițituri de sifon. Am cheltuit aproape 600.000 de dolari pentru a extrage diamante în valoare de cel mult 3.000 de dolari.» Întîmplarea îl face să zîmbească, de parcă banii pierduți au fost pînă la urmă nimic în comparație cu o aventură.
În Republica Centrafricană, la începutul anilor 2000, Potra s-a întîlnit cu liderul MLC – un grup armat congolez –, Jean-Pierre Bemba, care a trecut apoi prin închisorile Curții Penale Internaționale pentru crime de război și crime împotriva umanității înainte de a fi achitat. Ministrul Apărării al RDC în 2023, Bemba l-a găsit la Goma pe Horațiu Potra, care a devenit unul dintre elementele centrale ale sistemului său de contracarare a rebelilor. Acest război care se desfășoară pe dealuri, franco-românul îl descifrează în felul său: „Dacă îți vine un tip acasă și îți amenință familia, ce faci? Ei bine, îl pui la punct.» Înainte de a adăuga, conștient de limitele exercițiului războinic: „Încheierea păcii este responsabilitatea politicienilor.»
Mai presus de toate, războiul reprezintă o afacere formidabilă pentru acești antreprenori de un anumit tip. De obicei prost plătitor, RDC plătește astăzi factura pentru Potra și oamenii săi, cu zeci de milioane de dolari, fără să se poată urmări originea exactă a fondurilor. Salariul lunar al unui mercenar este de aproximativ 5.000 de dolari, minim. Departe, foarte departe de salariul de 150 de dolari al soldaților congolezi – atunci cînd este plătit – cu care românii merg regulat în misiune.
Ca în această dimineață de noiembrie, cînd un convoi de pick-up, care transportă în jur de douăzeci de mercenari și soldați congolezi, pornește cu viteză maximă de la Goma spre front pe un drum săpat cu șanțuri adînci și căptușit cu mii de corturi de persoane strămutate. Sub un cer cețos, peisajul urban se estompează în dealuri plate și silueta impunătoare a vulcanului Nyiragongo, încă fumegînd. Cîteva santinele se confruntă cu poziţia inamicului, pe care soldaţii o numesc Junion7. Mercenarii sunt desfășurați la aproximativ zece kilometri de fața locului, în timp ce congolezii lansează drone de recunoaștere echipate cu camere termice.
Nu durează mult pînă încep să detecteze urmele de căldură, care semnalează prezența ici și colo a lunetiștilor. Pe ecranul de control apar rebeli și probabili soldați ruandezi, care au săpat un sistem de tranșee pe deal. Coordonatele acestora vor fi transmise piloților celor două Sukhoi Su-25, parcate pe asfaltul aeroportului Goma, care își vor arunca apoi bombele de 500 kg pe Junion7. Mulțumiți de misiunea lor de recunoaștere, mercenarii se întorc la hotelul Mbiza, în timp ce FARDC (Forțele Armate ale Republicii Democratice Congo) se întorc la baza lor de la intrarea în Sake” mai scrie publicația. (Traducere și adaptare B.T.I.)