Nu știm cine sunt cei plătiți să o consilieze politic pe candidata PMP, dar, în opinia noastră, ei ar trebui concediați urgenți, judecînd prin prisma acțiunilor politico-electorale ale Elenei Udrea. Și care, anul acesta, au reușit să bulverseze destui analiști de marcă, culiminînd cu ceea ce am putea numi tentativa ei de sinucidere politică, ieri, în direct la TV.

Nu ne vom ocupa mai jos de ciudatele mesaje subliminale pe care Udrea s-a încăpățînat să le dea, prin afișe, sloganuri, declarații publice încă din campania pentru europene, cu vădită tentă sexuală, extrem de nepotrivite pentru o femeie suspectată, probabil pe nedrept, de o relație neprincipală cu președintele. Acest tip de campanie era exact ultimul lucru pe care era recomandat să îl facă un politician femeie care își propune, declarativ, să învingă stereotipiile și misoginismul din societatea românească. Și să dea peste cap scandaloasele opinii de acum cîțiva ani ale lui Ludovic Orban privind modul în care fac carieră politicienele românce.

Nu ne vom ocupa nici de lansarea campaniei pe ruinele unei foste fabrici comuniste, ori de aiuritoarele mesaje privind naționalizări pe bandă și anulări de privatizări, mai potrivite pentru candidatul Partidului Alianța Socialistă.

Ne vom limita strict la declarațiile de aseară în scandalul Microsoft/EADS amorsat de presa germană, pe care Udrea a ținut să le facă într-un cadru oarecum disproporționat de pompos și cu un aer excesiv de grav, aproape de ceremonie funerară.
Într-un fel, asta a și fost, pentru că Elena Udrea a reușit să-și tragă un glonț în cap, în direct și la oră de vîrf.

Nu spunem că afirmațiile din articolele apărute în Huffington Post ori în Der Freitag trebuiau ignorate. Dar, atît timp cît era vorba de simple speculații, de informații ”pe surse”, replica ar fi trebuit să fie sensibil mai rezervată, mai discretă.
De departe cel mai important lucru de observat era, însă, faptul că articolele nu erau axate pe Udrea, ci pe corupția la vîrf din Germania. Candidata PMP era doar un nume, printre cele mai mărunte de fapt, invocate acolo, alături de greii Schroder, Merkel, Bodo Hombach, Klaus Mangold, Ion Țiriac, Ioan Rus plus cele ale unor companii uriașe, de renume mondial. Miza reală e mult mai mare decît cariera fostului ministru al Turismului.

Prin conferința extraordinară de aseară, Elena Udrea a creat, însă, impresia că toată povestea era croită special pentru dărîmarea ei de pe soclul celor 5-6 procente în sondaje.

Ca bîlciul să fie complet, a introdus în ecuație Serviciul de Informații Externe, pe care l-a acuzat explicit că e la originea articolelor. În sprijinul spuselor sale a adus un editorial în care aceeași opinie era împărtășită de reputatul analist Ion Cristoiu.
Și despre autorul articolelor, Vlad Georgescu, s-a insinuat că ar avea mai mult profil de ofițer acoperit decît de ziarist; adevărul e că CV-ul său se cam ”lipește” pe asemenea postură.

Abia acum devine serioasă problema, însă.

SIE este un serviciu de prim rang în cadrul NATO, în ultimii ani a fost lăudat repetat de parteneri, inclusiv de șeful CIA în persoană, anul trecut. Despre el, Traian Băsescu a afirmat pînă la obsesie că s-a reformat profund, că s-a scuturat de orice legături cu fosta DIE, că e un pilon central al statului și al democrației.
SIE este, de asemenea, cureaua de legătură/transmisie în relația cu marele partener strategic, America.

Ion Cristoiu, la rîndul său, adeptul ideii implicării SIE în lupta anti-Udrea, e un fan declarat al serviciului. Recent, el a stupefiat opinia publică declarînd că îl va vota bucuros pe Ponta dacă se dovedește că a fost ofițer acoperit al acestui serviciu.
Și a explicat și de ce: ”Dacă a fost ofițer SIE, îl votez pentru că nu este iresponsabil. Ofițer nu e informator, adică el e educat ca ofițer, acțiunea de ofițer sub acoperire e una dintre cele mai grele misiuni pentru că înseamnă în permanență să joci teatru. Dacă Ponta a fost așa ceva, înseamnă că este un mare bărbat, eu l-am considerat mereu un iresponsabil. Ofițer acoperit nu înseamnă un om ticalos”.

Dcaă judecăm lucrurile din această perspectivă, după ce Elena Udrea se ridică vehement împotriva SIE în conferința de ieri, se naște, firesc, întrebarea: oare nu cumva serviciul are motive foarte serioase să pună în mișcare ditamai filiera externă, pe relația SUA-Germania și pe teritoriul celei din urmă, pentru a o pune la zid pe candidata populară?

Mare atenție:
Huffington Post, unul dintre organele de presă care au difuzat, prin ediția germană, articolul incriminat, este creația Ariannei Huffington, fostă soție de congresmen american, ea însăși fost om politic și desemnată de Forbes printre cele mai influente femei din media mondială a tuturor timpurilor (locul 12). Anul acesta, tot în Forbes, ocupă locul 52 între cele mai puternice femei ale planetei.

Cealaltă publicație, Der Freitag, este condusă de Jakob Augstein, fiul legendarului Rudolf Karl Augstein, considerat unul dintre cei mai mari jurnaliști postbelici și fondator al Der Spiegel, cea mai respectată revistă de investigații de limbă germană.

Iată, așadar, că nu avem de a face cu revista ”Urzica” și ”Arici Pogonici” în variantă nemțească, ci cu publicații de prestigiu. Dintre care una americană, nota bene.

A susține că articolele au fost plantate acolo de mîna unui om aflat după gratii, Dan Voiculescu, și care liber fiind, abia de-și mai întreținea propriile organe de presă, e și mai jenant.

Trecem peste faptul că, acum doi ani, în perioada suspendării președintelui Traian Băsescu, exact ”voiculeștienii” erau cei care acuzau publicațiile din străinătate că sunt intoxicate, prin ziariști ”acoperiți”, de către serviciile secrete devotate șefului statului, iar apropiații președintelui le luau apărarea. Un singur articol și a fost suficient, iată, ca Udrea să facă schimb de poziții cu echipa mogulului.
La fel cum o singură audiere la ceas de seară la DNA, în prag de campanie, a făcut-o să declare malițios, la ieșire ”Nu cred în coincidențe”. Desigur, cînd DNA făcea poteci printre adversarii președintelui era justiție și echidistanță la mijloc.

Una peste alta, încercînd să se dezvinovățească, liderul PMP a reușit ieri contrariul, să atragă și mai mult atenția asupra sa, să multiplice audiența articolelor buclucașe și, cel mai grav, să le crească valoarea și greutatea prin introducerea elementului SIE în ecuație.

Dovada limpede a unei proaste consilieri. Poate, dacă avea în spate o mașinărie de campanie mai inteligentă, nu s-ar fi ajuns în situația penibilă ca însuși Traian Băsescu să declare, public: ”Nu mă treceţi în categoria naivilor care cred că Elena Udrea poate câştiga alegerile”. (Bogdan Tiberiu Iacob)