La scurtă vreme după ce procurorul-șef al DNA, Laura Kovesi, a marcat o anume distanțare de SRI, explicînd public în ce constă exact colaborarea dintre cele două structuri – mult mai scăzută decît o prezintă zvonistica mediatică, să zicem – iată că o declarație absolută explozivă a unui înalt șef din SRI aruncă în aer nu doar spusele acesteia, ci însăși Justiția din România.

Concret, la începutul acestei luni, Laura Kovesi lămurea, cu prilejul unei serii de trei interviuri în aceeași zi, care sunt resorturile reale ale colaborării cu SRI, în condițiile în care mulți analiști folosesc tot mai des sintagma ”binomul DNA-SRI” și însuși fostul președinte al țării, Traian Băsescu, acuza parchetul anticorupție de legături prea strînse cu serviciile.

Potrivit lui Kovesi, mai puțin de 5% dintre dosarele DNA se bazează pe sesizări ale SRI, care ”cateodata se probeaza, cateodata nu se probeaza, depinde de valoarea informatiei, de momentul in care e trimisa si de cat de mult se poate dovedi”.

Kovesi explica și la ce se rezumă rolul SRI în Justiție: ”SRI are obligatia prin lege sa sesizeze organele. Ofiterii de informatii nu participa la audieri, nu fac acte in dosar, nu participa la dosar. Sunt situatii in care procurorul poate chema ofiterul de informatii sa-l intrebe daca are informatii suplimentare”.

Încă mai mult de atît – și spre stupoarea generală – Kovesi a declarat că nici măcar interceptările nu sunt făcute integral de către SRI, DNA avînd propria aparatură tehnică.

Replica SRI la această distanțare a venit astăzi, sub forma unui interviu dat siteului juridice.ro de către generalul Dumitru Dumbravă, șeful secției Juridice a serviciului, care face o afirmație absolut șocantă:

”Fenomenul corupţiei, ca ameninţare la adresa securităţii naţionale, a intrat relativ recent în portofoliul SRI. Încercăm să ne convingem că este doar o etapă, determinată de persistenţa acestui fenomen social şi, mai ales, de consecinţele grave pe care le generează, dată fiind amploarea sa deosebită, cu forme variate şi complexe manifestate la toate nivelurile societăţii.
Angajarea SRI în această luptă, până la urmă, de asanare morală a societăţii s-a făcut ca structură de suport a autorităţilor judiciare cu atribuţii în materie şi mă bucur că, în prezent, nivelul de încredere şi calitate a cooperării a atins o cotă de neimaginat într-un trecut nu prea îndepărtat. Saltul evoluţiei în acest demers a fost făcut odată cu adoptarea unui concept integrat în combaterea corupţiei, focalizând secvenţial instrumentele investigative pe toată lungimea lanţului trofic judiciar. Concret, dacă în urmă cu câţiva ani consideram că ne-am atins obiectivul odată cu sesizarea PNA(actualul DNA n.n.), de exemplu, dacă ulterior ne retrăgeam din câmpul tactic odată cu sesizarea instanţei prin rechizitoriu, apreciind (naiv am putea spune acum) că misiunea noastră a fost încheiată, în prezent ne menţinem interesul/atenţia până la soluţionarea definitivă a fiecărei cauze”.

Altfel spus, nu doar că SRI nu se limitează la sesizări și înregistrări, ci supraveghează atent – țineți-vă bine – întreg procesul, din momentul startului în sala de tribunal și pînă la sentința finală, pentru a se asigura, probabil, că nu apar ”deviații”.

Declarația lui Dumbravă apare a doua zi, precizăm, după ce Consiliul Superior al Magistraturii a anunțat oficial că anumite opinii exprimate de jurnalistul Ion Cristoiu ”aduc atingere independenţei şi imparţialităţii procurorilor Direcţiei Naţionale Anticorupţie, precum şi independenţei sistemului judiciar în ansamblul său”.

Altfel spus, potrivit CSM, pentru că un ziarist are anumite suspiciuni, magistrații nu mai pot da dovadă de aceeași obiectivitate și imparțialitate de care e nevoie în soluționarea cauzelor din Justiție.

Cît de obiectivi și imparțiali sunt, în aceste condiții, magistrații care își derulează activitatea sub strictul control al SRI, conform dezvăluirii generalului Dumitru Dumbravă?
De ce e nevoie să fie supravegheat procesul de către SRI, ca să existe garanția că verdictul se ”pliază” exact pe rechizitoriu?
Și dacă nu, care ar putea fi consecințele?
E nevoie de această supraveghere pentru că SRI nu are încredere în magistrați?
Dacă verdictul final nu corespunde viziunilor serviciului se iau, cumva, măsuri?

Cîteva întrebări cruciale, la care cineva, credem noi, ar trebui să dea urgent un răspuns. (Bogdan Tiberiu Iacob)

P.S. Interviul se termină cu sugestia generalului Dumbravă către reporterul intervievator să-și aducă fiul la sediul serviciului, cu ocazia Zilei porților deschise, pentru a-i vedea în carne și oase pe ”eroii de la SRI” care, după fiecare zi de muncă ”adorm cu sentimentul datoriei împlinite” și-i oferă micuțului ”garanţii că şi mami şi tati se întorc negreşit la el în fiecare seară fără ca ceva rău să li se întâmple”. Am comenta ceva pe chestia asta, dar nu vrem să le afectăm ”eroilor” independența și imparțialitatea…