Opoziția pregătește de zor o manevră fără precedent: derularea a 4 congrese politice într-o singură zi, pe 7 aprilie, pentru a bate în cuie cîteva decizii de maximă importanță. Numai că întreaga desfășurare de forțe ar putea fi dată peste cap de un ”mic” amănunt, respectiv statutul celui mai mare partid al USL, după cum veți vedea în rîndurile care urmează.

Conform anunțului făcut de liderul PSD, zilele trecute, pe 7 aprilie, cele trei partide ale USL vor avea congrese extraordinare, după care se va organiza un congres comun care să valideze deciziile celorlalte sus menționate.
Și vorbim aici de hotărîri foarte importante: introducerea în statutele celor trei partide a interdicției colaborării politice cu PDL și cu Traian Băsescu, validarea lui Crin Antonescu drept candidat prezidențial și a lui Victor Ponta drept candidat de premier, în cazul cîștigării alegerilor de către USL.

Liderii USL nu au explicat oficial ce i-a apucat brusc să recurgă la această manevră, dar, neoficial, lucrurile se prezintă cam în felul următor: în PNL, PSD și PC au apărut în ultima vreme oarece fierberi pe fondul repetatelor declarații ale lui Băsescu potrivit cărora nu va oferi guvernarea USL nici măcar dacă ia majoritatea în parlament, varianta acceptabilă pentru el fiind, în schimb, o alianță între PDL și PNL. Cum, în rîndul opoziției, există deja experiența dezertării PC în decembrie 2004, deși se afla în alianță oficială cu PSD, ceea ce a dus la instalarea guvernului Tăriceanu, actualii lideri consideră că se impune luarea unor măsuri de forță care să împiedice dezertările și să liniștească activele de partid.
Pe de altă parte, în sînul PNL există temeri tot mai acute că PSD ar putea lua și șefia guvernului și ar putea da și candidatul prezidențial în 2014, dacă, potrivit actualului protocol al USL, va avea un candidat mai bine plasat în sondajele de opinie. La schimb, PSD ar fi, teoretic, obligat în acest caz să cedeze șefia guvernului către liberali; cine garantează, însă, că nu va alege mai degrabă ruperea alianței?

Soluția este, în acest al doilea caz, să se bată în cuie la congresele din 7 aprilie numele celor doi lideri care ar urma să candideze la Cotroceni și la șefia executivului.

Din nefericire, bună sau rea, această soluție nu poate fi adoptată pe 7 aprilie decît prin încălcarea grosolană a statutului PSD, care la congresul din 2010 a fost modificat într-o formă unică pe scena politică de la noi. Mai precis, la PSD, congresul, forul suprem al oricărui partid, nu are drept de decizie în privința candidatului prezidențial. Acesta este stabilit pe bază de alegeri interne de către toți membrii și simpatizanții PSD, congresul luînd doar act de candidatura respectivă.
Din acest motiv, pentru a se respecta statutul PSD, pînă pe 7 aprilie ar trebui organizate alegeri la nivelul tuturor organizațiilor județene și locale din țară, iar candidatul desemnat de poporul pesedist va trebui să fie Crin Antonescu, pentru ca, ulterior, congresul PSD să îl poată valida drept candidat al partidului, implicit al alianței.

Art.242 al statutului PSD prevede că stabilirea candidatului prezidențial al partidului prin alegeri interne se aplică doar începînd cu următorul ciclu de alegeri interne din partid, numai că respectivul ciclu are loc în 2014 ÎNAINTEA alegerilor prezidențiale, ceea ce ar conduce la un paradox juridic: peste doi ani, poporul pesedist va fi chemat să aleagă un candidat prezidențial stabilit deja pe 7 aprilie 2012. Salvarea ar veni dacă am avea alegeri prezidențiale în 2013, înaintea ciclului de alegeri interne din PSD, dar această nu poate fi decît o banală ipoteză și nimic mai mult.

Pe de altă parte, e exclus ca pînă la începutul lunii viitoare PSD să poată organiza alegeri interne; s-a văzut încă din 2004, în urma unui experiment eșuat, ce dificilă este această operațiune.
În consecință, validarea lui Crin drept candidat și al PSD nu se va putea face decît prin încălcarea statutului, ceea ce, în principiu, nu ar fi o premieră pentru niciun partid autohton.
Numai că încălcarea statutului în această privință ar putea ridica o întrebare banală: ce valoare mai are, în acest caz, introducerea interdicției de colaborare cu PDL în statutele celor trei partide, din moment ce ele sunt niște litere de lege atît de ușor spulberate, în funcție de interes? (Bogdan Tiberiu Iacob)