Preşedinţia a anunțat că a început consultările cu Parlamentul pentru elaborarea Strategiei Naţionale de Apărare, care, potrivit legii, trebuie finalizată de președinte la maxim șase luni de la depunerea jurămîntului. Două mari întrebări decurg de aici. Prima e dacă Iohannis va da satisfacție presei în meciul îndelungat cu Băsescu și va scoate din text mass-media ca vulnerabilitate a siguranței naționale. A doua e dacă și actualul președinte va fi la fel de ”norocos” ca predecesorul său în privința adoptării documentului și ce consecințe ar putea decurge.

La prima întrebare, răspunsul ar trebui, firesc, să fie clar pozitiv. Asta, pentru simplul motiv că ideea lui Traian Băsescu de a include mass-media ca potențială amenințare la adresa siguranței naționale în textul propriei versiuni a Strategiei de Apărare a fost criticată aspru, la acea vreme, de ambele mari partide ale momentului, PNL și PSD. Sigur, în interiorul PNL se regăsesc și foștii pedeliști, care i-au ținut isonul lui Băsescu, dar ei sunt, per ansamblu, minoritari.

De altfel, tocmai acea includere a presei între riscurile de siguranță națională a dus la blocarea adoptării strategiei în parlament, un eșec major al fostului președinte.

Din păcate pentru fostul președinte, lucrurile au evoluat destul de prost în ceea ce privește poziția sa anti-media. În 2010, anul scandalului, un argument forte al lui Traian Băsescu pentru includerea campaniilor de presă între riscurile de siguranță națională a fost campania de acuzații la adresa afacerilor necurate ale fratelui său, în 2009, acuzații care ar fi avut menirea de a-i îngreuna realegerea ca președinte.
Pe atunci, el nu bănuia că fratele său va ajunge cîțiva ani mai tîrziu după gratii, acuzat de fapte mai mult decît reprobabile, ceea ce a dat finalmente, oarecum, cîștig de cauză presei.

Refuzul de a elimina presa din strategia de apărare a dus la blocarea definitivă a acesteia în Parlament (după ce strategia din mandatul anterior fusese adoptată de parlament cu o întîrziere de doi ani față de momentul elaborării și de peste trei ani față de termenul legal).
Rămîne de văzut dacă Iohannis va avea mai mult succes, în condițiile în care are el s-a declarat, încă din campanie, un adept al unei schimbării majore de paradigmă, de la contracararea atentatelor la siguranța națională, la prevenirea lor.
Ceea ce cam dă apă la moară legilor Big Brother ale serviciilor, la fel de contestate ca și includerea presei între amenințări.
Pe de altă parte, dacă și noul președinte se trezește cu strategia aruncată la coș – mai ales că nici nu are, deocamdată, o majoritate parlamentară -, s-ar putea ca partenerii din NATO ai României să înceapă a ridica, nedumeriți și iritați, din sprîncene.
Iată de ce noua Strategie se anunță un proiect extrem de important pentru noua administrație de la Cotroceni, un examen greu care va fi dat, cel mai probabil, în sesiunea de toamnă dacă nu chiar la finele actualei sesiuni. (Bogdan Tiberiu Iacob)