După ce guvernul Orban și-a atras critici vehemente pentru modificarea Codului Penal prin OUG, în pofida referendumului care a interzis această procedură, a venit vremea ca modificările să fie făcute pulbere și sub aspect tehnic, de către un liberal cu greutate, Valeriu Stoica, prin intermdiul firmei sale de avocatură. Angajații fostului președinte al PNL avertizează că modificările menite să sancționeze nerespectarea regulilor anti-infectare, au fost făcute de pomană, fiind inaplicabile.

”Având în vedere că adaptarea art. 352 Cod penal a apărut în contextul răspândirii SARS-CoV2, legiuitorul căutând atât să acopere un vid legislativ, cât și să înăsprească sancțiunile în acest context excepțional, prezenta opinie va avea în vedere textul incriminator strict din perspectiva răspândirii SARS-CoV2, nu și a altor boli infectocontagioase, în acord cu rațiunea modificării legislative” arată juriștii Veronica Dobozi și Adrian Mihai Trandafir, pe siteul Hotnews.

”Toate variantele agravante reglementate prin alineatele (2),(3),(5),(6) și (7) ale art. 352 Cod penal, care au în vedere producerea rezultatului mai grav, respectiv infectarea uneia sau a mai multor persoane, vătămarea corporală sau chiar decesul acestora ca urmare a infectării, sunt la acest moment inaplicabile, ori aplicarea lor ar genera rezultate nesigure.

Susținem această teză întrucât fenomenul este încă necunoscut pe deplin. Există o serie de întrebări privitoare la modul de transmitere a acestui virus care nu au încă un răspuns. Până când experții în domeniu nu vor veni să lămurească în detaliu toate aceste necunoscute, apreciem că incidența variantelor agravate ale art. 352 Cod penal vor fi aproape imposibil de dovedit, în raport de standardul probatoriu fixat prin dispozițiile art. 396 alin. (2) Cod procedură penală („dincolo de orice îndoială rezonabilă, că fapta există, constituie infracțiune și a fost săvârșită de inculpat”). De pildă, în ipoteza în care organele judiciare susțin că un pacient care a nesocotit regulile de spitalizare a infectat alte persoane, gândirea avocatului reclamă „o întrebare reflex”: cum putem determina cu certitudine că respectivele persoane nu erau infectate aprioric dintr-o altă sursă? Cum putem cunoaște cu certitudine că persoanele nu s-au infectat dintr-o altă sursă ulterior contactului cu persoana cercetată?

Considerăm că întrebările sunt legitime câtă vreme este cunoscut la acest moment atât că există purtători asimptomatici ai bolii, cât și faptul că un eventual debut al simptomelor poate avea loc după un număr de până la 14 zile. Prin urmare, câtă vreme ne lovim de imposibilitatea faptică a testării persoanei vătămate la momentul T0 și T1, socotim că determinarea cu certitudine a „persoanei care a infectat” este iluzorie” mai scriu specialiștii. (B.I.)