In urma cu 6 ani, printr-o decizie curajoasa, Guvernul Tariceanu a introdus cota unica. Efectele au fost extrem de pozitive. Garantia unei cote unice de impozitare si rezonabile de 16 la suta a scos la suprafata numeroase afaceri, pana atunci nefiscalizate. A contribuit, decisiv, la repatrierea unor bani, care fusesera dusi in strainatate de investitorii romani. Cota unica este cea care a asigurat, pana la venirea la putere a Guvernului Boc, prosperitate romanilor.
De fapt, a fost continuata, in mod accelerat, cresterea generata de guvernarea Nastase. Cota unica a fost unul dintre putinele puncte de consens intre Presedintele Traian Basescu si Guvernul Tariceanu. Dar si intre Guvern si opozitie. Pentru ca si PSD avusese ideea cotei unice si o lansase ca proiect, numai ca Guvernului Nastase i-a lipsit vointa politica sau, poate, timpul pentru a implementa aceasta reforma.
Iata ca acum, pana si la o masura care s-a dovedit extrem de buna, pentru ca, dincolo de stimularea economiei, a permis colectarea impozitelor de la cat mai multi, este abandonata, cel putin, la nivel declarativ.
De ce afirm acest lucru? Pentru ca Sebastian Vladescu, ministrul de Finante, acum in Guvernul Boc si care, dupa cum se stie, executa intocmai ceea ce ii porunceste Traian Basescu, informeaza, nonsalant, opinia publica asupra faptului ca in 2011 Guvernul va renunta la cota unica.
Si daca nu va mai fi cota unica, ce va fi? Va fi cota progresiva. Si asta in conditiile in care, in mod insistent, cu obstinatie chiar, Traian Basescu, in calitate de sef al statului roman, a afirmat ca, pentru Romania, renuntarea la cota unica ar fi o nenorocire. Iar Guvernul Boc s-a angajat ca, daca va fi silit sa renunte la cota unica, pleaca acasa. Poate ca asta se si pregateste. Trimiterea acasa, la Cluj, a lui Emil Boc.
Dar de ce, totusi, trebuie sa se renunte la cota unica? Care sunt noile realitati ale Romaniei, care dicteaza utilizarea unui alt sistem, pana de curand demonizat? Si anume, cota progresiva. Fac precizarea ca, in lume, sunt practicate ambele sisteme. In statele care sunt mai inclinate politic in directia protectiei sociale, cum este de pilda Franta, se aplica o cota progresiva. Oamenii si firmele sunt impozitate nu unitar, ci in functie de cat castiga. Castigi mai putin, platesti mai putin. Castigi mai mult, platesti mai mult. Sunt favorizati, in acest fel, oamenii mai saraci. Societatile comerciale sunt mai putin performante. Si invers. Platesc mai mult cei mai bogati si firmele mai performante. Cine a citit cartea in limba romana, “Martor”, a presedintelui francez Sarkozy, va putea remarca ca acesta se lupta cu sistemul descris mai sus, pe care il considera o frana in calea dezvoltarii.
Nu penalizandu-i pe cei bogati, ii ajuti pe cei saraci. Nu pedepsind, prin impozite mai mari harnicia, ingeniozitatea si inteligenta unor persoane ori societati comerciale, accelerezi progresul. Nu-i ajuti pe saraci distrugand ori diminuand bogatia.
Singura cale de progres este mai multa bogatie. La nivelul persoanelor si societatilor comerciale. Este singurul remediu real impotriva saraciei.
De aceea, impozitul progresiv, promovat insistent de PSD, in ultima vreme, si insusit, acum, de Basescu si Vladescu, nu este altceva decat o tampenie in progres.(Sorin Rosca Stanescu – www.sroscas.ro)