O veste nu tocmai bună: cel mai important producător de îngrăşăminte din România, Azomureş, a anunțat azi că va opri temporar producţia, din cauza preţului ridicat la gaze şi energie electrică. Iar ministrul Energiei, Virgil Popescu, a găsit imediat vinovații: rușii. Așa să fie, oare? Ori poate nu?

Producţia de la Azomureş este crucială pentru producătorii agricoli. Firesc ca anunțul de oprire a producției să provoace panică. Nu e singurul caz: în ultimele săptămîni, mii de firme autohtone au închis activitatea din același motiv, creșterea explozivă a prețurilor la gaze. Și fenomenul va continua.

Ministrul Energiei, Virgil Popescu a stabilit vinovații, în timpul unei vizite la cel mai mare depozit de gaze, la Bilciurești: ”Cred că cu toții știm motivul creșterii gazelor naturale, este o speculație făcută pe piața gazelor naturale, făcută de către Federația Rusă prin Gazprom. S-au redus livrările prin Ucraina. Se presează practic operaționalizarea conductei Nord Stream 2. Noi estimăm că după perioada de iarnă, odată cu, probabil, pornirea conductei Nord Stream 2, prețurile vor scădea”.

E o mică problemă. Între creșterile de prețuri la gaze pe piețele occidentale, dependente de gazul din Marea Nordului și de cel din Rusia – ceea ce implică mari costuri de transport – și piața românească nu prea e nicio legătură. România își asigură 80% din necesarul de gaze din resurse proprii, și asta chiar în condițiile în care producția de gaze s-a micșorat semnificativ în ultimii ani (cca 30% în ultimii patru ani) nu de alta, dar e mai rentabil să crești prețul și să încasezi aceiași bani pentru o cantitate mai mică de gaze livrate, restul ”reportîndu-se” pentru viitor.

Piața autohtonă de gaze e dominată de austriecii de la OMV Petrom, care fac legea și ordinea, iar Romgazul românesc, al doilea mare jucător, e nevoit să se alinieze. Restul de patru producători, Amromco, Toreador, Wintershall Medias, Aurelian Oil&Gas au o pondere prea mică pentru a conta pentru că OMV Petrom și Romgaz reprezintă 95% din producția internă de gaze. Practic, avem nu monopol, ci ”duopol”.

Iar OMV defilează triumfal de ceva vreme, făcînd profituri record, doar anul ăsta, spre exemplu, ele dublîndu-se în raport cu anul trecut. Deși, culmea, pandemia a afectat grav economia și a condus la scăderea consumului de gaze in anul 2020.

Dacă guvernul Cîțu ar fi asigurat înmagazinarea de gaze pentru iarnă în proporție de 100% și nu doar 70%, cum e în prezent, șansele să trecem bine prin iarnă ar fi fost maxime, doar în cazul unor vîrfuri de consum rămînînd nevoia unor importuri compensatorii.

Foarte important pentru acest din urmă aspect ar fi fost, însă, încheierea – după modelul unguresc – al unui contract pe termen lung cu Gazprom. (Ungurii reușind să încheie un contract direct pentru următorii 15 ani la un preț mai bun decat cel din 1994.)

Dar România e demnă și nu se pleacă în fața rușilor, prin urmare achiziționează gaze din piața spot, evident la vîrf de preț.

În consecință, am putea ajunge în situația să vedem cum eventuale solicitări de importuri compensatorii de pe o zi pe alta, cu prețuri negociate pe loc – așa numita piață Spot sau Piaţa pentru Ziua Următoare (PZU) – să nu fie onorate nu neapărat din rea voință, ci pur și simplu pentru că Rusia practică servirea cu prioritate a clienților care au făcut contracte lungi.

Surse din domeniul energetic afirmă că situația nu se prezintă deloc bine, iar înregistrarea unor temperaturi medii naționale, să zicem în ianuarie/februarie, de cca.-2,5 grade Celsius media la nivel national ar putea conduce la fenomenul care le dă multora frisoane, și anume blackout energetic, pentru că fără gaze suficiente scade automat și producția de energie electrica.

Un fenomen care s-a înregistrat o singură dată la noi, în 10 mai 1977, în urma unei defecțiuni majore, timp de 16 ore întreaga țară stînd fără curent. Costurile au fost enorme la acea vreme, ar fi infinit mai mari în prezent.

Zilele trecute, Dumitru Chisăliţă, preşedintele Asociaţiei România Inteligentă, avertiza că țara noastră nu-şi va putea acoperi 20% din consumul de gaze în luna februarie, după cum arată datele Transgaz. Mult mai optimist, secretarul de stat George Niculescu declara că Ministerul Energiei nu-şi pune deocamdată această problemă.

Răstimp, Niculescu se află în SUA, unde participă în aceste zile la importantul Congres Mondial al Petrolului și unde ar fi trebuit să fie ministrul Virgil Popescu. Motivul forfaitului acestuia ține de pandemie, de parcă secretarul de stat ar fi scutit de riscuri, iar ministrul nu. Bine că participă, în schimb, primarul Câmpinei, pentru că cel al Ploieștiului a declinat invitația. Și a mai participat directorul Transgaz, care s-a văzut, oarecum în afara agendei, cu senatorul american Ted Cruz, unul dintre cei mai mari opozanți ai proiectului rusesc Nordstream 2. (Cel la care făcea referire astăzi ministrul Virgil Popescu cînd spunea, în mod paradoxal, după ce îi acuzase pe ruși că sunt responsabili de creșterea prețurilor că, odată pus în funcțiune, ar determina scăderea prețului gazelor naturale în UE.)

Și, împreună cu ambasadorul Andrei Muraru, l-au asigurat pe senator că România rămîne partener strategic de maximă încredere al Americii, inclusiv în domeniul energetic. Adică, unul dă asigurări că nu va fi certificat NordStream 2, iar celălalt că, odată pus în funcțiune, vom fi salvați de prețurile mari la energie electrică și gaze naturale.

Problema e că, în timp ce la București ministrul Energiei se luptă cu Gazprom, iar la Houston, șeful Transgaz cu Nordstream 2, România, al doilea mare producător de gaze din UE, riscă o criză a gazelor în miezul iernii, un blackout cu teribile consecințe, plus o explozie a prețurilor facturilor.
Deja, furnizorii au anunțat creșterea cu 80% a prețului energiei electrice pentru serviciul universal. În concluzie, pierde pe linie consumatorul român, însă.

Singura ”consolare” ne rămîne creșterea spectaculoasă a profiturilor companiei austriece OMV. (Bogdan Tiberiu Iacob)