CURS VALUTAR
1 EUR = 4.9691 RON DOWN | 1 USD = 4.5463 RON DOWN | 1 GBP = 5.8319 RON DOWN

Turul doi: scenariul pe care nu il ia nimeni in calcul

21 comentarii / 19207 vizualizări / 4 noiembrie 2014

Din clipa cînd primele exit-polluri au apărut la TV și pînă în acest moment, presa, politicienii, sociologii șamd fac analize peste analize legate de turul doi, marea întrebare fiind, desigur, dacă Iohannis are șanse reale să întoarcă votul în favoarea sa. Se discută aprins și dacă mașinăria de vot pesedistă va reuși, în premieră după 2000, să aducă titlul de președinte în Kiseleff. Un singur scenariu nu pare luat în calcul, deși nu suntem chiar atît de departe de el.

E vorba de varianta în care Ponta nu doar cîștigă președinția României, ci o face la un scor zdrobitor, la o diferența încă și mai mare decît cea care îl separă acum de Iohannis.

Ce ar însemna, să zicem, o diferența de vreo 20 de procente între președinte și contracandidatul său, adică o situație care s-a regăsit doar de două ori în istoria post-decembristă, și atunci în condiții extreme, e vorba de 1990, cînd Iliescu, cel care ”ne scăpase de Ceaușescu” s-a confruntat cu doi anonimi, parașutați din afara țării, de la Paris și Londra (unul abia de mai vorba limba strămoșească) și de 2000, cînd toată țara s-a mobilizat contra accidentului numit Vadim.
În ambele cazuri, nota de plată a fost scumpă pentru popor: fără o opoziție puternică, guvernanții au făcut ce i-a tăiat capul, generînd fie degringoladă economică totală, fie corupție generalizată.

Mulți analiști sunt sceptici față de capacitatea lui Ponta de a se ridica la înălțimea funcției prezidențiale, argumentat ori ba; cum ar fi, însă, dacă el va intra în pîine cu un background electoral de zile mari? ”Am destul capital electoral ca să-mi permit asta”, replica, după alegerile din 1996, Emil Constantinescu reproșurilor legate de o numire nepotrivită într-o funcție înaltă.
Ce se va simți îndreptățit Ponta să facă, odată ajuns la Cotroceni pe un val la care nici chiar el nu visa, poate?

Nu știm dacă lucrurile vor sta chiar așa, în turul doi, dar ceea ce s-a întîmplat duminică – și, mai grav, ce se întîmplă după acel moment – îndreptățesc asemenea temeri.

Avem, deja, o diferență neașteptat de consistentă între marea speranță a dreptei, arhanghelul Iohannis, și candidatul PSD, adică 10-11%.
Imediat după alegeri, în cele două blocuri finaliste se sună goarna. Cu intenții diferite, din păcate. În PNL începe jihadul: se fac reproșuri, se zbiară în ședințe cu ușile închise, se iau măsuri, se amenință cu tăieri de capete, se aruncă inclusiv acuzații de trădare la vîrf. Iohannis anunță că nu e interesat să negocieze cu nimeni sprijinul pentru turul doi. Se agață, cu disperare, de scandalul votului diasporei, uitînd că, totuși, acolo au votat mai mulți români decît în 2009, în condițiile unei prezențe la vot mai scăzute, per ansamblu.

De cealaltă parte, Ponta și PSD fac contrariul: mobilizare rapidă, se anunță negocieri cu toți candidații, se programează un turneu fulger prin întreaga țară, se anunță noi măsuri populiste, se propun confruntări televizate la toate posturile.
Cel mai important, Ponta apare peste tot și comunică. Din zori în seară.

Lucrul pe care a refuzat Iohannis să-l facă mai toată campania, din păcate. Dreapta a învățat un adevăr dureros: nu poți învinge cu un candidat pe care grosul românilor abia îl cunoaște. Constantinescu nu ar fi învins în 1996 fără candidatura din 1992. Românii sunt, e adevărat, seduși de mitul salvatorului, dar respectivul mit are nevoie de o bună perioadă de incubație, nu se naște peste noapte.

Nu e singurul duș rece încasat duminică de fanii dreptei. Au mai aflat că likeurile pe Facebook nu se convertesc automat în voturi, că zeița Themis-Macovei a luat voturi cam cît prezumtivul pușcăriaș Dan Diaconescu, că ultramediatizata și victimizata Udrea a luat nițel mai mult decît prăbușitul și decrepitul Vadim, ori că Ponta a cîștigat și unde nu prea era de așteptat, adică în București ori în republica Moldova.
Afirmațiile unora, potrivit cărora Iohannis a fost victima unei campanii murdare sunt glume ieftine; povestea celor șase case nu e inventată, atacul la inexistenții copii nu a atins proporții epice, iar chestia cu traficul de copii nu înseamnă nimic în raport cu borhotul revărsat în valuri de Băsescu, în 2004, în capul lui Năstase, spre exemplu. În fapt, Iohannis e o atît de mare necunoscută, politic și nu numai, încît atacurile i-au făcut, probabil, mai degrabă un serviciu.

Să fim onești, ce șanse să-i țină piept unui Putin, să zicem, într-o chestiune vitală pentru țară, are un lider care se îndoaie cînd i se numără casele?
Politica e și un test de rezistența la mizerii și umilințe, nu o afacere mănăstirească.

Dacă Ponta face și mișcarea dibace cu Tăriceanu premier, cum se zvonește, problemele lui Iohannis cresc exponențial, pentru că o mare parte din PNL ar face, în acest caz, blat în perspectiva unui viitor ciolan, și așa taberele interne nu prea s-au dovedit sudate în campanie.

E de așteptat, din păcate, ca la turul doi să avem un absenteism mult mai mare decît la primul, mai ales pentru că mulți votanți a dreptei nu se mai simt reprezentați.
Și să avem noi perdele de fum ridicate de Traian Băsescu, prin informații aruncate pe piață, ori de spectacole ale DNA.
Toate, în defavoarea candidatului dreptei, care nici nu e lăsat, nici nu pare interesat se se prezinte cu adevărat românilor, adică rețeta perfectă a eșecului. Cît de mare va fi acest eșec și cine îl va deconta, asta deja e altă discuție. (Bogdan Tiberiu Iacob)

 

foto: bzi.ro

FoloseSte contul de Facebook pentru a comenta

21 Comentarii

  1. repet pentru a nu stiu cata oara, acest bogdan tiberiu iacob are o boala pe iohannis , il uraste din ficati. probabil cand se compara dimineata cu klaus , iese cu prea multe minusuri

  2. de acord cu Alonso, cred ca acest bti jinduieste dupa TVR…

Scrie un răspuns la Lakesha Renunță

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *

STRTIME=1662721998