Tema zilei, după trimiterea premierului Ponta în judecată, este schimbarea iminentă a acestuia din fruntea guvernului, ceea ce alimentează nenumărate speculații și analize ale presei. În fond, cît ar mai putea, totuși, Victor Ponta să întindă pelteaua, că se face anul de cînd i se tot cîntă prohodul politic și deja opinia publică e satistită? Și totuși, șansele ca Ponta să fie schimbat sunt minime, în opinia noastră, astfel că actualul guvern va rămîne cel puțin pînă la primăvară, unicul moment propice pentru asemenea manevră.

Întrebarea-cheie în cazul demiterii lui Ponta este cine ar avea de cîștigat și cine de pierdut?

Iar potențialele răspunsuri nu sunt deloc favorabile opoziției.
Mai precis, de ce ar forța PNL și Iohannis dărîmarea guvernului PSD și instalarea altuia?

Ponta ar fi de acord să demisioneze doar dacă, potrivit spuselor lui Dragnea, președintele ar accepta să nominalizeze, în baza unei înțelegeri prealabile, un premier tot de la PSD, exclus UNPR. Numai că Iohannis nu dă absolut niciun semn în această direcție. Firesc, de altfel: cum ar explica electoratului de dreapta decizia de a lăsa tot PSD la butoane?

Să zicem, însă, că se merge pe varianta dărîmării în forță a guvernului, prin moțiune de cenzură.
Un asemenea act ar trebui să se producă după congresul PSD, pentru că dezbaterile pe marginea moțiunii reprezintă, în sine, excelente arme de atac ale opoziției, iar suprapunerea lor cu evenimentul congresului ar duce la diluarea, ca impact, în mass-media. În plus, e cam tîrziu să aibă loc înaintea congresului.
Asta înseamnă că Ponta ar putea cădea undeva, pe la finele lunii octombrie, ori chiar mai tîrziu.
Exact cînd trebuie finalizat și trimis parlamentului proiectul de buget pe 2016.
Ori, să ne amintim că atunci cînd premierul Emil Boc a căzut, prin moțiune de cenzură, pe 13 octombrie 2009, bugetul de stat al României a ajuns la promulgare abia pe 25 ianuarie 2010(!!), producînd situații dramatice, precum venirea FMI în țară pentru discuții financiare cu cinci zile înainte, doar pentru a descoperi că lipsește obiectul muncii.

Numai că – atenție! – de bine, de rău, respectivul buget fusese elaborat de același premier Boc, rămas ulterior pe poziție, ceea ce a însemnat o anume continuitate.
În cazul venirii la putere a altui guvern, unul de dreapta în loc de stînga, întîrzierea ar putea deveni chiar mai mare.
O situație care, coroborată cu intrarea în vigoare a noului cod fiscal, a legii salarizării șamd, de la 1 ianuarie, ar putea genera blocaje și dificultăți greu de imaginat. Toate, plasate în cîrca PNL.

Partid care s-ar confrunta, pe lîngă problema bugetului, cu cea a venirii iernii – să pomenim doar situația dramatică din București, unde se anunță probleme mari cu energia termică și apa caldă, de aici și pasul înapoi făcut de PNL și PSD în consiliul general, la desemnarea primarului interimar.
Și, nu în ultimul rînd, cu gestionarea dificilei situații a refugiaților, care e abia la început și face, deja, ravagii în Europa de Est.

În plus, Iohannis și PNL ar fi nevoiți să bată palma cu UNPR-ul lui Oprea, un partid cu o imagine deloc strălucită, plin de penali și de figuri sinistre, cu un lider deloc carismatic și acuzat, mai nou, de plagiat academic, la fel ca Ponta.
Formarea unui nou guvern PNL ar putea naște probleme serioase și în interior, acolo unde formula ”Predoiu premier” nu e deloc bătută în cuie și ține deschisă falia dintre grupul liberalilor și cel al foștilor pedeliști. Iohannis trebuie că e conștient că un guvern Predoiu ar aduce puterea din partid, în mod categoric, grupării Blaga, lucru care s-ar putea să nu-i convină prea mult.
O desemnare a Alinei Gorghiu, pe de altă parte, ar putea avea consecințe imprevizibile în interiorul partidului, creionînd, totodată, președintelui imaginea unui om care nu își respectă cuvîntul dat cîndva.

Aceleași probleme ar fi ridicate și dacă premierul ar ajunge în situația să fie suspendat de președinte în cazul unui eventual nou dosar penal, disjuns din dosarul Turceni, și în care Ponta să fie acuzat de fapte comise, de această dată, ca prim-ministru.
Ba, mai rău, situația s-ar lungi încă mai mult decît la moțiunea de cenzură, pentru că demiterea efectivă- și, implicit, schimbarea de guvern – s-ar produce doar după 45 de zile de suspendare.
Dacă procurorii DNA s-ar grăbi cu trimiterea în judecată în noul dosar doar ca să poată fi demis premierul mai repede, există riscul ca opinia publică să își întărească încredințarea că, în România, politica la vîrf a început să fie exercitată prin procurori, lucru îngrijorător într-un stat de drept.

Poate acestea să fie și motivele pentru care, în mod straniu, deși Ponta a fost trimis în judecată, acoperiții presei nu au sărit în haită să exercite presiuni pentru demisia sa; avem parte mai degrabă de o rezervă neuzuală.

Una peste alta, PNL mai degrabă pierde dramatic puncte dacă intră la guvernare în acest sfîrșit de an. Menținerea actualei stări de fapt – un guvern slăbit de puteri cu un prim-ministru aproape castrat politic și susținut de un partid condus de un penal – convine, în schimb, foarte mult liberalilor, fiind cea mai sigură cale de scufundare a social-democraților în sondaje.
Ori, o vorbă veche spune să nu-ți întrerupi dușmanul cînd face greșeli.
Iată de ce o schimbare de guvern ar fi fezabilă, cel mai devreme, abia în primăvară, și, chiar și atunci, singurul mare avantaj ar fi deținerea controlului în privința organizării alegerilor. (Bogdan Tiberiu IACOB)