Opinia publică a așteptat ani de zile, nu numai ca regimul Traian Băsescu să fie răsturnat, dar și ca justiția să limpezească o serie întreagă de necunoscute, legate de afacerile exponenților acestuia. Și, în aparenţă, asta se și întâmplă. Dar numai în aparenţă. Dacă nu schimbăm unitățile de măsură, dacă analizăm situația la fel de lucid cum am făcut-o și atunci când acest regim se răfuia cu adversarii săi politici, vom constata un fapt surprinzător. Șocant chiar. Și extrem de dezamăgitor. În nici una dintre situațiile care concentrează, în acest moment, atenția cetățenilor, nu asistăm la altceva decât la simple execuții în piaţa publică. După o sumară, superficială și, de multe ori, răuvoitoare prezentare a probelor. Cazul Elenei Udrea este elocvent.
Sistemul ticălos, pe care l-a preluat Traian Băsescu atunci când a venit la putere, a devenit și mai ticălos. Înțelegând prin sistem tot ceea ce înseamnă el. Indivizi și chiar instituții târâte într-o mascaradă și care refuză, cu înverșunare, să se supună unui proces și unor mecanisme democratice. Mă număr printre cei mulți, care au așteptat, cu nerăbdare, să vadă cum oameni ca Elena Udrea sunt cercetați, în mod corect, până la capăt, pentru faptele lor și sunt supuși, în mod corect, dar implacabil și sever, rigorilor legii penale și procedurilor acestei legi. Și ce descopăr în schimb?
Împotriva Elenei Udrea s-a dezlănțuit chiar sistemul ticălos pe care, aceeași Elena Udrea, l-a utilizat, din plin, împotriva adversarilor politici ai clanului Traian Băsescu. Trădată, se pare din prea multă bărbăție, demnitate și onoare și spirit familist de Traian Băsescu, pusă la zidul infamiei de cei mai mulți dintre politicienii și jurnaliștii care, până mai ieri, îi cântau ode la propriu și la figurat, Elena Udrea se zbate, în aplauzele milioanelor de spectatori din arenă, în timp ce, fără a respecta niciun fel de reguli, nici măcar cele ale execuțiilor, reprezentanții sistemului o ciuruiesc. Procurori, ofițeri acoperiți din Parlament și din presă și din rândurile societății civile, care încălzesc scaunele studiourilor de televiziune, s-au lansat într-o veritabilă întrecere pentru a se evidenția în acțiunea de executare rituală a Elenei Udrea.
Spectacolul la care asistăm este atât de jalnic, încât îi lasă un gust amar oricărui om de bun simț și nu aduce niciun fel de bucurie sau satisfacție, în sensul îndeplinirii dreptății cuvenite după atâția ani în care distinsa doamnă și-a făcut de cap. Motiv pentru care, în demersurile mele ulterioare, voi analiza, nu cazul Elena Udrea în sine, ci modul în care sunt devoalate, din această perspectivă, vulnerabilitățile societății, ale DNA, ale clasei politice, ale presei, dar și ale justiției, în raport cu un sistem ticălos în sine și care încearcă să supraviețuiască în ciuda faptului că regimul Traian Băsescu a căzut. (Sorin Rosca Stanescu)