CURS VALUTAR
1 EUR = 0 RON DOWN | 1 USD = 0 RON DOWN | 1 GBP = 0 RON DOWN

Un om nacajit: Daniel Morar

0 comentarii / 1218 vizualizări / 5 aprilie 2013

Demisia anunțată azi de Daniel Morar de la conducerea Parchetului General pune capăt unei cariere controversate a unui personaj ce a trăit drama porumbelului căruia i s-a băgat în cap că a înghițit uliul. Ceea ce pare să îl șocheze pe Morar în ultimele zile – s-a văzut clar din anunțul său televizat – e faptul că nu i s-a făcut încă statuie, necum să mai vorbim de refuzul postului de procuror general. Îi va lua, poate, ani de zile să revină cu picioarele pe pămînt, sau asta nu se va întîmpla, la fel de probabil, niciodată, exact ca într-un alt caz celebru, Victor Ciorbea.

Daniel Morar a fost unul dintre personajele cele mai puternice din țară, în ultimii opt ani. Lăudat în permanență de un grup de gazetari de casă, încurajat de instituțiile europene, mîngiat pe cap de Macovei ori de Băsescu, beneficiar al unei cărți-interviu, la fel ca foștii președinți…
Șef peste o structură selectă și puternică. Temuta DNA avea doar 120 de procurori în componență, ceea ce înseamnă mai puțini decît senatori ori deputați, ori decît miliardari din Top 300.
Despre comparația cu serviciile secrete nici nu are sens să mai discutăm. Nici nu e de mirare că au ajuns rapid să se creadă, cum scriam zilele trecute, stat în stat, că s-a deschis drum unor abuzuri nepermise, chiar însoțite și de succese de netăgăduit.

Atitudinea lui Morar este emblematică, din acest punct de vedere.

Omul suferă de lipsa covorului roșu, de absența statuii, de nerecunoștința societății. Nu îi vine să creadă că postul pentru care se antrenează de anul trecut, cel de procuror general, i-a fost refuzat în ultima clipă.

Analizînd cu atenție interviurile date de el în ultimul an și ceva – extrem de puține – ies la iveală evident și planurile sale de viitor, și lipsa de modestie, ca și inconsecvența.

Încă de anul trecut Morar se vedea ca șef peste procurori, în următorii ani. Într-un interviu acordat Kamikaze, el declara: ”Sunt procuror, mai am încă destui ani de lucru în Parchet, după cum, la fel de bine, aş putea să mă pensionez peste trei ani. Magistraţii se pot pensiona la douăzeci şi cinci de ani de magistratură.
Vă spun sincer, nici nu iau în calcul posibilitatea pensionării peste trei ani. Sunt încă tînăr, m-aş plictisi dacă nu aş mai face anchete”.

Curios, acum acceptă senin să plece la CCR, fără a mai reclama dreptul de a rămîne procuror.

Întrebat, într-un interviu dat anul acesta postului Digi 24, cum se explică faptul că niciodată nu s-au depistat sursele scurgerii de informații și stenograme din DNA către anumite organe de presă, ultracompetentul Morar dă un răspuns aiuritor: ”Stenogramele prezentate la televizor sunt mijloace de probă la dosar. Ele sunt date legal presei după prezentarea în instanţă. Când nu a fost aşa, CSM-ul a făcut de fiecare dată verificări. Eu nu pot să păzesc fiecare procuror pentru că nu am cum. S-au făcut de fiecare dată verificări, dar niciodată nu am putut stabili cum s-a ajuns unde s-a ajuns”.

Va să zică, marile anchete se blochează cînd e vorba de propria moșie.

Pe de altă parte, întrebat de Mediafax, vara trecută, în alt interviu, cum l-ar vedea pe viitorul șef al DNA, Morar răspunde: ”Să fie un procuror sau un judecător, de ce nu ?”.
La vremea respectivă, nu părea, deci, deranjat de posibilitatea ca DNA să aibă un șef ”de import”; zilele trecute a descoperit, brusc, că este inadmisibil ca direcția să fie condusă de altcineva decît un procuror al DNA.

În ambele interviuri, Morar nu prididește cu lauda de sine, ridicînd în slăvi instituția sa și propria persoană. Întrebat de Kamikaze cît la sută e meritul său în succesele DNA, el răspunde: ”Un procuror-şef la DNA poate să facă multe. Poate să revoce procurorii care nu şi-au făcut treaba, poate să angajeze noi procurori. O comisie numită de mine, pentru că aşa spune legea, a decis angajarea de noi procurori. Apoi, i-am selectat pe şefii de Servicii Teritoriale(…)Dacă oamenii ar fi oneşti, ar recunoaşte că DNA şi-a făcut cu prisosinţă treaba în mandatele mele” conchide el, mîndru.

Un amănunt: la momentul respectiv, DNA era, ca și acum, în subordinea procurorului general, Laura Kovesi. În intervențiile sale, Morar nu suflă o vorbă despre colaborarea personală cu ea, ori a subalternilor săi cu cei la Parchet.
Iată însă că luna trecută cade bomba. Într-un alt interviu, pentru Revista 22, Morar face praf și pulbere Parchetul General și, indirect, pe șefa sa, Kovesi, al cărui fotoliu spera să îl obțină.

”Din păcate, avem procurori în Ministerul Public care n-ar trebui să fie procurori. Pentru că aleg ce să lucreze, se mută dintr-o parte în alta, au drepturi…La DNA e mai mare disciplină, acolo procurorul şef are instrumentele necesare să-l revoce, motivat, pe un procuror care nu lucrează ce i se dă. Aici observ o clară relaxare a unora dintre procurori. Avem la Secţia de urmărire penală din cadrul Parchetului General o serie de procurori harnici, buni, performanţi, dar avem şi oameni care nu lucrează… Sunt vreo 10 oameni performanţi pe dosare, mai sunt 10 oameni care lucrează în numele procurorului general pe diferite acte, pentru că procurorul general are sute de acte într-o lună, dar sunt alţi procurori cu o activitate foarte slabă, nu de ieri, şi, din păcate, şefii lor nu au folosit instrumentul evaluării. Nu ai ce să le faci, dacă e pe vrute sau nevrute, decât să-i evaluezi cât mai corect la sfârşitul anului” spune Morar.

Văzîndu-se deja în pielea Procurorului General, el spune și ce ar face: ”Eu i-aş pune în primul rând să lucreze. I-aş activa pe cei care sunt total inactivi şi care consideră Parchetul General un sanatoriu. Sunt oameni care nu lucrează sau care lucrează la minima rezistenţă. Au dosare, dar nu le fac. Sunt destul de mulţi. La secţia de urmărire penală… Dar sunt şi în altă parte. Sunt la secţia de resurse umane unii care toată ziua sunt plecaţi, îi caut şi nu-i găsesc, mi se spune că sunt colo, colo. Dar eu sunt interimar. Eu i-aş pune la lucru şi aş avea instrumentul, le-aş da calificativul de „insuficient“, dacă ei sunt de insuficient, şi nu le-aş da pe prietenie calificativul „foarte bine“”.

Cu un șef cu adevărat exigent, Parchetul General, crede Morar, are șansa să devină performant: ”Da, cred că un şef mai ferm, care nu face altceva decât să fie exigent pe munca de zi cu zi, să le ceară să muncească 8 ore, nu mai mult, poate să schimbe faţa acestei instituţii”.

Să recunoaștem, a compara Parchetul General cu un sanatoriu în care procurorii se află la odihnă e o metaforă care nu i-ar fi dat prin cap nici unuia ca Voiculescu.

Devine evident că șeful DNA considera că venise moment să înfigă cuțitul în spatele colegei sale Kovesi, făcîndu-și, în același timp, campanie electorală, să zicem așa, pentru noua funcție.

La fel de critic este Morar, în interviurile sale, și în privința CSM, a clasei politice în ansamblu, în general în legătură cu orice, mai puțin cu propria instituție, căreia nu îi găsește cusur.

Îl deranjează foarte tare și faptul că nu i s-a cerut părerea în privința potențialilor șefi ai parchetelor: ”Nu mi se pare normal ca un ministru al Justiţiei care vrea să facă nişte propuneri responsabile pentru capii Ministerului Public să nu îl întrebe nici pe procurorul general, al cărui mandat s-a terminat, nici pe procurorul-şef al DNA, al cărui mandat s-a terminat, despre persoanele pe care le-ar vedea potrivite pentru asemenea funcţii.”

Astăzi, cătrănit că nu i s-a găsit alt post mai bun decît cel de la CCR, Morar anunță că demisionează înainte de finele mandatului de la șefia Parchetului. Să se învețe lumea minte.

Fără să vrei îți zboară gîndul la alt personaj celebru, Victor Ciorbea, cel care, aureolat de victoria la primăria generală, în 1996, și numit, în paralel, prim-ministru, ajunsese în scurt timp să se creadă un Dumnezeu mai mic, descins providențial în rîndul semenilor nevolnici spre a-i ferici cu activitatea-i.
Cînd, în locul venerării sale ca semi-zeu s-a trezit aruncat din palatul Victoria, Ciorbea a făcut un șoc și a decis să pedepsească omenirea nerecunoscătoare demisionînd și de la primăria generală.
De un deceniu și jumătate, fostul premier/primar încearcă să regăsească gloria de odinioară, fără succes, în schimb face deliciul televiziunilor prin crizele de furie în care își pierde controlul și reacționează caraghios. 15 ani de frustrări acumulate nu-s de colea, ce-i drept.
Ca și în cazul Ciorbea, e greu de crezut că Morar va mai însemna ceva în prim planul vieții publice; cît despre presupusa carieră politică pe care i-o întrevăd unii, comentariile sunt inutile, ”performanțele” marii sale protectoare, Monica Macovei, vorbesc și pentru el. (Bogdan Tiberiu Iacob)

FoloseSte contul de Facebook pentru a comenta

Comenteaza

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *