Coincidențe mai mult decît bizare: ieri, Curtea de Apel București a prezentant, în fine, motivarea sentinței în cazul Băsescu-Petrov, după nouă luni de zile, perioadă extrem de lungă în raport cu procedurile uzuale. În aceeași zi, fostul președinte ține un discurs furibund în PE și postează și pe Facebook un text conținînd afirmații și acuzații atît de dure la adresa a doi înalți oficiali europeni, și nu numai, încît apare automat întrebarea dacă și ce legătură ar putea fi între cele două evenimente. Și o ipoteză-șoc: a fost Băsescu executat anul trecut de sistem la presiuni externe?

Ce a spus Băsescu ieri în plenul PE și a postat aseară, pe Facebook, după apariția motivării Curții de Apel:

”Conflictul de interese!
Este o infracţiune de serviciu pe care Codul Penal o sancţionează cu 1 la 5 ani închisoare și interzicerea unor drepturi civile.
În România, zeci de primari, consilieri locali, parlamentari, miniștri în funcţie sau foști miniștri sau conducători de campanii electorale, au trecut prin arest preventiv, prin ani lungi de judecată încheiaţi cu condamnări în numele “conflictului de interese”.
Niciodată Bruxellul nu era mulţumit, nici de numărul de condamnări şi nici de anii de închisoare. Olandezul Frans Timmermans şi Procurorul Şef Koveşi, deveniţi legende Europene anticorupţie presau sistemul să furnizeze dosare şi arestări. Cei doi livrau zilnic dosare, multe din ele contrafăcute, la fabricile de înscenări de la Ploieşti, Braşov, Oradea, Constanţa, Bucureşti.
Fără acces la Schengen, fără credibilitate, dar cu două grupări în Parlamentul European a căror singură preocupare era să-şi denigreze ţara, România se scufunda în mocirla unei ţări fără relevanţă în interiorul UE, chiar dacă era a şaptea ţară ca mărime din 28.
În 2018 au apărut două rapoarte cu efecte zdrobitoare:
Unul se numeşte “Fraudarea TVA” din care aflăm că la nivelul UE, crima organizată fură din TVA aproximativ 170 MILIARDE EURO anual, prin crearea unui “carusel al fraudei”. O astfel de maşinărie de furat bani n-ar fi putut funcţiona fără îngăduinţa unor înalţi funcţionari.
Mai aflăm că pe piaţa se vând anual ţigări netimbrate în valoare de cca 10 miliarde Euro;
Şi pentru ca lucrurile să fie rotunde, aflăm că anual, din fondurile europene se fură cca 350 – 450 milioane euro, campionii fiind oameni dintr-un stat fondator.
Un asemenea nivel de fraudare n-ar fi putut funcţiona fără ca oameni importanţi să se afle într-un grav conflict de interese.
Este motivul pentru care, în Plenul Parlamentului European am cerut uniformizarea definiţiei conflictului de interese.
P.S. – în afara acestui raport bine ferecat în sertarul lui Frans Timmermans, mai stă raportul cu privire la corupția din interiorul Uniunii Europene. Cu aceste două rapoarte este greu să mai susții că singura țară coruptă este România. Operațiunea a eșuat, pionul principal a fost extras și pus la adăpost, iar Timmermans nu mai vorbește de corupție”.

De aici, situația se complică dramatic.

Dacă postarea considerăm că vine din partea unui personaj cam expirat politic, care nu o dată a intervenit în direct la TV în vizibilă stare bahică, atunci ea ar putea fi trecută cu vederea, deși chiar și așa nu ar fi limpede care ar fi rostul ei.

Dacă, însă, percepem textul ca aparținînd omului care a condus 10 ani România, a strîns legăturile cu americanii, a inaugurat scutul de la Deveselu, a girat lupta contra corupției, i-a creat pe Coldea și Kovesi și care, în fine, e europarlamentar la Bruxelles, atunci devine grav. Foarte grav.

Cînd un personaj cu asemenea background scrie negru pe alb că cel care din 2014 încoace e prim-vicepreședinte al CE, împreună cu actualul procuror șef european – Timmermans și Kovesi – au falsificat dosare pentru a genera arestări și condamnări în România și numește marile direcții județene al DNA ”fabrici de înscenări”, se cheamă explozie atomică.

Nu mai comentăm acuzația, la fel de stupefiantă venind din partea lui Băsescu, că grupurile europarlamentare ale PNL și PDL – singurele la care se putea referi – nu aveau altă misiune la Bruxelles decît denigrarea țării.

Acuzațiile lui Traian Băsescu, așa cum spuneam, sunt de o gravitate inestimabilă.
Cu subiect și predicat, fără subterfugii.
El vorbește de rapoarte mari la nivel european, care acoperă imense complicități și sunt bine ținute sub cheie de oficiali de prim rang precum Timmermans.

De ce asemenea act acum, concomitent cu apariția motivării instanței?
O motivare care deschide drum stabilirii datei recursului lui Petrov, cel mai probabil în septembrie.
Un recurs care i-ar putea fi fatal fostului președinte, politic vorbind.
Cu verdictul definitiv de poliție politică, a rămîne în PE echivalează pentru Băsescu cu distrugerea propriei moșteniri, condamnarea comunismului și a fostei Securități, de care a fost mereu atît de mîndru.
Venit înaintea alegerilor parlamentare din decembrie, e limpede ce efect ar avea verdictul și asupra partidul creat de Băsescu, PMP.

De ce sare Băsescu în acest moment la gîtul lui Timmermans, cînd istoria cu Petrov e una locală?
Cumva fostul președinte dă de înțeles că scandalul a fost instrumentat din exteriorul țării, eventual la inițiativa aceluiași Timmermans?

Deloc exclus, dacă ne gîndim că Băsescu și Timmermans au avut mereu o relație foarte proastă, de pe vremea cînd Olanda era, practic, cerberul care împiedica România să intre în spațiul Schengen, iar o asemenea realizare ar fi reprezentat apogeul carierei politice a lui Traian Băsescu.
Ne amintim cum Băsescu cerea boicotarea lalelelor, brînzeturilor ori legumelor olandeze, vorbea de șpăgi în afacerea Damen, incrimina prostituția și traficul de droguri din țara lui Rembrandt etc.

Anul trecut, scandalul Petrov a izbucnit exact în campania electorală pentru PE, atunci cînd Băsescu se pregătea să devină coleg la Bruxelles cu Timmermans.

Cu puțin înainte, în aprilie, Băsescu declara că ”este clar că suntem și într-o campanie în care Timmermans candidează pentru funcția de președinte al Comisiei Europene, în locul lui Jean-Claude Juncker, drept pentru care trebuie să se arate foarte exigent și pe fondul erorilor interne, călărește fără niciun fel de ezitare, Polonia, Ungaria și în ultima vreme și România. Eu nu știu de ce nu călărește puțin Italia, spre exemplu”.

Și tot în aceeași perioadă, fostul președinte tuna și fulgeră că partidul său nu fusese invitat la congresul PPE de la Sibiu, la care urma să de dezbată și problema viitorului președinte al CE. Iar candidatul PMP avea propriile puncte de vedere de expus:
”Weber este un candidat slab. Timmermans e și mai slab, însă Weber nu a avut funcție administrativă deloc la viața lui, funcție administrativă la nivel înalt, deci e neexperimentat din acest punct de vedere”, afirma el.

Și mai amenința, printre dinți, cu represalii pentru afront:

”Nu rămân dator niciodată. Să intrăm în Parlamentul European și pe urmă sunt momente destule”, mai spunea el.

Sunt suficiente elemente pentru a susține ipoteza că, anul trecut, s-a încercat blocarea accesului lui Băsescu în PE, prin lansarea dosarului Petrov, la presiuni externe și folosindu-se influența asupra sistemului autohton.

Asta nu schimbă, însă, în vreun fel lucrurile.
Acuzațiile de ieri ale celui care a condus România timp de 10 ani sunt de o gravitate incomensurabilă și nu ar trebui, în mod firesc, să rămînă astfel, în orice stat de drept care se respectă cît de cît.
Desigur, nu e cazul României, așa că mîine, cel tîrziu, scandalul va fi deja uitat. (Bogdan Tiberiu Iacob)