CURS VALUTAR
1 EUR = 0 RON DOWN | 1 USD = 0 RON DOWN | 1 GBP = 0 RON DOWN

Unde ne fraierim cu mana noastra?

0 comentarii / 1218 vizualizări / 20 octombrie 2013

Este la moda discutia despre redevente. Si nu intamplator. Dupa uriasul scandal legat de Rosia Montana si de documentele care ies la iveala dovedind complicitatea vinovata a unor demnitari romani, se pregateste in ordine scandalul gazelor de sist. Ciudata coincidenta: in seara zilei de 12 decembrie 2012, dupa orele 22.00, Traian Basescu a semnat cu Victor Ponta pactul de coabitare, pe care astazi fiecare ar vrea sa-l rupa, dar nu indrazneste. In aceeasi zi insa, dimineata, Guvernul a acordat licente de explorare, care sunt si de exploatare, pentru gazele de sist. De atunci partizanii acestor combinatii sustin ca statul ar avea numai de castigat din exploatarea resurelor. Asa e! Dar cum? La acesata intrebare raspunsul e bulversant. Sau chiar scandalos.

In cazul gazelor de sist, PDL se lauda ca, sub guvernarea Mihai Razvan Ungureanu, a reusit sa finalizeze o negociere prin care redeventele s-au ridicat la sase la suta. Adica procentul pe care statul roman, teoretic, ar trebui sa-l incaseze, dar numai dupa ce isi plateste datoriile de aproape jumatate de miliard de euro catre Gold Corporation – evident, datorii mult umflate – si dupa ce sunt retinute, din venituri, urmatoarele cheltuieli vizand ecologizarea si continuarea butaforiei numita Galeriile Romane. La randul sau, Guvernul Ponta afirma ca el a reusit ridicarea redeventei la sase la suta.

Pe cetatean nu-l interesaeaza prea mult nici aceasta redeventa si nici daca la gazele de sist redeventa e doi la suta sau patru la suta. Din simplul motiv ca, in ambele situatii, castigul statului va fi in realitate amanat multi ani de zile, iar cand va exista, va fi extrem de modest. Pentru ca nu redeventa este „spilul”, ci cu totul si cu totul altceva.

Toate statele lumii care decid ca nu dispun de mijloacele necesare, materiale sau tehnologie, pentru a-si exploata propriile resurse, concesioneaza perimetre in schimbul unor avantaje. Aceste avantaje sunt trei. Intotdeanua trei si prevazute cu multa scrupulozitate in contracte, dupa intense negocieri. Prima este o taxa achitata pentru dreptul de a explora si respectiv exploata un perimetru dat. Al doilea este redeventa care, intr-adevar, niciunde in lume nu se ridica la procente mai mari de sase la suta. Din cate stiu eu. Numai ca mai exista un element al contractului prezent pretutindeni, inclusiv in statele africane, dar care, in mod straniu, in ceea ce priveste Romania lipseste. Este vorba de contractul de impartire a produsului. Ce o fi insemnand asta?

Zi de zi dupa ce incepe exploatarea, rezulta in cazul zacaintelor aurifere anumite cantitati ale metalului pretios la fel cum in cazul gazelor clasice sau de sist, ori in cazul titeiului cantitati mai mult sau mai putin importante ale acestor produse. Pretutindeni exista si un contract de impartire a produsului, care in Romania lipseste. Prin urmare, daca ne raportam la alte state si discutam despre Rosia Montana si facem abstractie de capcana cianurilor, ar trebui ca, zi de zi, statul roman – sau lunar, dupa caz – sa primeasca de la producator cantitatea convenita. Pe care sa o valorifice asa cum doreste. La fel in ceea ce priveste titeiul sau gazele. In functie de natura zacamantului si de marimea acestuia, asemenea cote-parti, care revin statului proprietar al rezervelor, se pot ridica la 50 la suta sau peste 50 la suta. Exista si situatii in care cotele-parti pot fi mai mici, de 30-40 la suta. Dar niciodata ele nu trebuie sa lipseasca.

Ceea ce arunca literalmente in aer proiectele negociate pana in prezent si in general politica guvernelor Romaniei este pierderea, undeva pe drum, a celui de-al treilea capitol de negocieri. Si atentie, Romania dispune de perimetre pe teritoriul sau, pe platforma continentala a Marii Negre, dar si in exteriorul Romaniei, acolo unde are proprietati. Pretutindeni, statul roman are dreptul sa incredinteze altora exploatarea, dar are obligatia sa le pretinda nu numai taxe si redevente, ci si o importanta cota din produsul rezultat. Iata unde ne-am fraierit si ne fraierim cu mana noastra.( Sorin Rosca Stanescu)

Sursa: CorectNews

FoloseSte contul de Facebook pentru a comenta

Comenteaza

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *