Despre vedeta USRPLUS de anul trecut, Dominic Fritz, primarul Timișoarei, se vorbește că are un cuvînt foarte greu în partid, el fiind membru al comisiei care a negociat guvernarea cu PNL, în decembrie, că ar putea candida la președinția României și, mai nou, că ar ținti la șefia partidului său la viitorul congres. Problema e că toate aceste posturi par să îi fie interzise de legislația românească, iar unele aspecte s-ar putea să fi fost încălcate grav chiar și în ce privește actuala sa demnitate, cea de primar.

Se știe că în România, cetățeni ai UE care nu dețin cetățenia autohtonă au dreptul legal să candideze la alegerile locale, în baza unei Directive europene care, iarăși se știe, prevalează asupra legislației interne și chiar a Constituției. E permis, de asemenea, votul cetățenilor UE fără cetățenie română la alegerile europarlamentare, condiția fiind să aibă rezidență aici și să nu voteze și în țările de origine.

Cetățenii ne-români nu au dreptul de vot, însă, în marile alegerile autohtone, prezidențiale și parlamentare.

Legea partidelor politice nr.14/2003, stipulează în clar condițiile pentru a fi membru de partid:

”Articolul 6
Pot fi membri ai partidelor politice cetățenii care, potrivit Constituției, au drept de vot”.

Dominic Fritz, doar cetățean german, s-ar putea să nu poată fi, deci, membru al unui partid politic de la noi, neavînd drept de vot la cele mai importante alegeri.

În aceste condiții se ridică anumite probleme.
Fritz putea candida lesne la primăria Timișoarei, dar numai din postura de independent, neputînd fi membru de partid.

El a candidat, totuși, din calitatea de membru al USR.
Din aceeași poziție a făcut parte și din echipa de negociere a noului guvern, în decembrie.
Poate se adeverește și zvonul privind candidatura la congresul USRPLUS din acest an.

De aici, marea întrebare: cît de legală a fost candidatura la primăria Timișoarei și cît de legală e prezența sa în rîndul membrilor USR, per ansamblu, implicînd și o eventuală candidatură la șefia partidului?

Inpolitics a stat azi de vorbă pe acest subiect cu mai multe personaje cu greutate în domeniul juridic, de la fostul ministru al Justiției, Tudorel Toader, la fostul președinte al Autorității Electorale, Daniel Barbu, la expertul constituționalist Ioan Stanomir, la avocatul Radu Chiriță, profesor de Drept Constituțional, la fostul deputat Eugen Nicolicea, la fostul europarlamentar Norica Nicolai plus alții care au preferat anonimatul prin prisma funcțiilor deținute.

Unanimitate de opinii: nimeni nu a putut indica o interpretare fermă, dar toți admit că se ridică, într-adevăr, o problemă reală, care nu poate fi rezolvată decît printr-o decizie a Curții Constituționale, la sesizarea Avocatului Poporului, ori pur și simplu prin modificarea de către Parlament a Legii partidelor, sub rezerva că ea riscă să intre în contradicție cu Constituția, în acest caz. Prin ordonanță de urgență, mai mult ca sigur că nu s-ar putea modifica legea, întrucît Constituția interzice OUG în domeniul drepturilor electorale.

Nu de alta, dar, odată precedentul Dominic Fritz creat, se poate deschide drum, la alegerile viitoare, cine știe cîtor alți cetățeni străini interesați de demnitățile de la noi, fie și cu posibila încălcare gravă a normelor constituționale.
Să ne imaginăm ce aberații juridice ar putea crea alegerea lui Dominic Fritz, să zicem, la șefia USRPLUS: el va conduce partidul, dar nu va putea candida la președinție, în absența cetățeniei române.
Va putea susține un alt membru de partid pentru Cotroceni, dar el însuși nici nu va putea vota respectivul candidat.

Va semna ca lider de partid listele de candidați la parlamentare ale partidului, dar el nu va putea fi plasat pe ele și nici nu le va putea vota.
Se poate transpune în realitate un asemenea scenariu, care nu e cîtuși de puțin exagerat?
Un motiv în plus pentru ca problema intrării cetățenilor străini în politica autohonă să fie clarificată deplin de către autoritățile statului, pînă nu iau amploare paradoxuri juridice precum cele sus menționate. (Bogdan Tiberiu IACOB)