PDL a reușit să găsească subterfugiul miraculos prin care clienții politici înghesuiți în instituțiile tip vacă-de-muls să își păstreze sinecurile, dînd, însă, o nouă lovitură gravă democrației autohtone.

De ce partidele de guvernămînt măresc sistematic numărul bugetarilor
Mai întîi de toate, de ce partidele de guvernămînt au, oricare ar fi ele, tendința de a îngroșa schemele instituțiilor de stat și de a cocoloși angajații respectivi pînă peste poate? Răspunsul e simplu: din două motive mari și late. Pe de-o parte, instituțiile de stat, unele foarte bănoase, sunt modalitatea de răsplătire a tuturor celor care pun umărul în campaniile electorale, fără a-i include aici, desigur, pe marii finanțatori, care primesc nu locuri de muncă, ci contracte de miliarde.

Pe de altă parte, sociologic vorbind, se știe că bugetarii au tendința de a vota cu regimul deja existent, pentru a nu risca surprize în cazul schimbării acestuia în ceea ce privește politica față de angajații statului. Cînd s-au repezit să angajeze 250.000 de oameni în structurile statului, după 2004, PNL și PDL nu au făcut altceva decît să își formeze o bază electorală proprie, mai ales că niciuna dintre partidele amintite nu putea fi considerată drept formațiune de mase. Schema e, deci, simplă: odată adus în structuri, bugetarul ”trage” pentru echipa de la putere, care îi oferă garanția prezervării postului.

Avantajul este că instituțiile de stat nu pot da faliment, precum s-ar petrece dacă puterea ar insista să își plaseze oamenii în firmele private ale apropiaților politici. Un exemplu strălucit îl constituie, în acest sens, firma Rosal Ecologic, a familiei Prigoană, care a cerut tribunalului, zilele trecute, insolvența, un prim pas spre faliment. Puțini știu că firma deputatului PDL fusese înțesată, în ultimii ani, cu diverse pile și cunoștințe ale greilor puterii, de la notarul Ioana Băsescu, responsabilă cu toate actele, la prietene ale Elenei Băsescu șamd. De cîte ori Prigoană se lua cu mîinile de cap și ordona concedieri masive, pentru a rentabiliza firma, i se amintea, discret, cine sunt cei pe care îi angajase și ce consecințe ar fi avut gestul lui.

”Elita” bugetarilor scapă cu veniturile întregi
Revenind, anunțul de joi al președintelui Băsescu a produs panică în toate instituțiile de stat, dar confuzie doar în unele dintre ele. ”Cum adică, NOI, care suntem oamenii partidului, să ne trezim cu salariile tăiate?” își vor fi spus mulți dintre bugetari. Confuzia a durat cîteva zile, dar azi s-a rezolvat problema: companiile de stat care găzduiesc cei mai mulți clienți de partid scapă de tăvălugul măsurilor anti-criză, pe motiv că ”au buget propriu”. Ziarul ”Adevărul” de azi contabilizează cîteva dintre aceste societăți: Loteria Română, Hidroelectrica, CFR, Romsilva, TAROM, Compania de Autostrăzi, Romgaz, Transgaz, Transelectrica, Eximbank, CEC Bank, Fondul Proprietatea, Regiile judeţene de Transport, Apă-Canal sau de Drumuri și alte zeci și zeci de asemenea firme. Probabil la fel se va petrece și cu TVR și Radio, iar BNR e, oricum, scutită din start prin propriul statut. Pretextul este acela că societățile amintite nu sunt bugetare, pentru că au venituri proprii.

Evident, așa cum economiștii de prestigiu o spun demult, nu e vorba decît de o șmecherie balcanică. Despre ce ”venituri proprii” poate fi vorba, spre exemplu, la TVR, care e permanent în pierdere, ori la regiile de trasnport sau la anumite companii energetice care apelează, sistematic, la banul public pentru a-și rezolva uriașele datorii? Atît timp cît toate aceste societăți aparțin statului român și nu capitalului privat, ideea că nu trebuie băgate în aceeași oală cu insituțiile 100% bugetare e ridicolă. Da, dar clientela politică a puterii nu reclamă posturi de medici ori de profesori, ci sinecuri exact în companiile de mai sus, așa că e firească naturalețea cu care guvernanții actuali anunță că ”elita” bugetarilor nu va fi afectată de deciziile impuse de criză. Și uite așa, PDL, UDMR, UNPR și Cotrocenii răsuflă ușurați: au mai bifat o problemă spinoasă de la rubrica ”de rezolvat urgent”. Costurile vor rămîne să fie achitate, ca întotdeauna, de amărăștenii nației. (Bogdan Tiberiu Iacob)