Pare a fi o concluzie stranie. Cum să decidă Uniunea Salvați România cine va fi premier în România după alegerile parlamentare, atâta timp cât estimările pe care le vedem stabilesc că acest partid nu va avea un scor mai mare de 15%? În timp ce aceleași estimări dau PNL-ului un scor de 35%? De ce, admițând că așa vor sta lucrurile, pâinea și cuțitul se vor afla în mâna tandemului Barna-Cioloș?
Trebuie să ținem cont de faptul că estimările care se fac pornesc de la scorurile obținute de partide la recentele alegeri locale. Și proiectează aceste scoruri la parlamentare. Aceasta este o primă greșeală. Estimările nu țin cont de particularitățile alegerilor locale, mult diferite de cele care vor exista la parlamentare, unde scorul va fi pur politic, și mai puțin legat de persoane. Și nu țin cont nici de dinamica opțiunilor cetățenilor. Adică de trenduri. Cine crește și cine coboară. Și nu estimează aceste suișuri și coborâșuri. În fine, premiza de la care pleacă cei care emit asemenea prognoze s-ar putea să fie greșită. Conform acestei premize, alegerile ar urma să aibă loc atunci când vrea preedintele Klaus Iohannis. Adică în luna decembrie. Dar dacă nu va fi așa? Dacă decizia CCR va fi puternic susținută de partidele politice, astfel încât alegerile să fie împinse în luna martie a anului viitor? Ce se va întâmpla între timp? Cine va câștiga în această ipoteză și cine va pierde?
Să începem demonstrația cu sfârșitul. Răspunzând la această ultimă întrebare. Și, implicit, ne vor referi și la dinamica votului.
Indiferent cât de mult s-a furat la nivel național la alegerile locale – și aici mă refer la furtul organizat fix de către instituția militarizată, care trebuia să garanteze corectitudinea și transparența procesului electoral – adică la STS – rezultatele finale ne arată un trend crescător al PSD, care nu a intrat însă într-o accelerație, un trend crescător ceva mai accelerat al USR și un trend descrescător al PNL. Asta dacă facem un raport între rezultatele de la aceste locale și rezultatele de la euroarlamentarele, care au avut loc tot în acest an. Din punctul de vedere al voturilor exprimate, PNL a primit cele mai multe. Calculele ne duc la 34%. La o distanță de 3 procente, pe locul doi, se află PSD. Dar această socoteală este înșelătoare. Cel puțin din perspectiva alegerilor parlamentare. Din acestă perspectivă, ne interesează nu numărul total de voturi obținute de unii sau de alții, ci ce s-a întâmplat cu votul politic. Votul politic înseamnă consilii locale și județene și primari. Aici nu mai este PNL pe primul loc, ci PSD. PSD are 21 de consilii județene, în timp ce PNL are doar 14. PSD este de asemenea pe primul loc și în ceea ce privește totalul primăriilor câștigate. La aceste locale, PSD a câștigat în ceea ce privește votul politic. Dacă facem acest tip de proiecție și în ceea ce privește parlamentarele, rezultă că PSD ar urma să aibă cei mai mulți parlamentari. Dar nu suficient de mulți. Și veți afla imediat la ce mă refer. Până atunci însă, va trebui să ținem cont de trend. Până în luna decembrie, dacă alegerile vor avea loc atunci, PNL se va eroda în mod accelerat. Pur și simplu pentru că se degradează în mod amenințător atât situația sănătății populației, epidemia scăpând de sub orice fel de control, pentru că persoanele denumite contacți nu mai pot fi localizate, și pentru că în curând va fi total depășită capacitatea sistemului medical de a face față și, la fel, se deteriorează accelerat și situația economică. În aceste condiții, PNL, aflat la guvernare și acuzat din multe direcții pentru reaua guvernare, pe drept sau pe nedrept, nu mai contează, nu are nici cea mai mică șansă nici de a recupera pierderile suferite prin erodare, și nici măcar de a încetini cumva această erodare de credibilitate. Indiferent cât s-ar fura, cum s-ar fura și de către cine s-ar fura la viitoarele alegeri parlamentare, PNL va obține rezultate mai slabe decât la locale. Pierderea de viteză a liberalilor va fi însă mai mare decât creșterea de viteză a PSD. Va exista deci o diferență. Această diferență va trebui contabilizată și va fi contabilizată – și am să explic de ce – în beneficiul USR. În al doilea rând, în ciuda fuziunii dintre ALDE și Pro România, este posibil ca scorul acestei formațiuni politice să scadă în continuare, astfel încât să nu poată fi trecut pragul electoral. Pe muchie de cuțit este și PMP. Dacă aceste partide nu vor intra în Parlament, voturile oferite acestora vor fi redistribuite, iar principalul beneficiar va fi PSD. Pe de altă parte, dacă între timp electoratul celor două formațiuni politice simte că există pericolul de a vota degeaba, este posibil ca o parte să se reorienteze către partidele de top. În acest caz, o parte dintre voturi se vor duce din capul locului către PSD, iar o altă parte către USR. PNL, din această perspectivă, va fi scos din joc. Și va rămâne nucleul dur al electoratului băsist, care se va încrâncena să voteze cu PMP, inclusiv cu Elena Băsescu, și ale cărui voturi, dacă PMP nu intră în Parlament, vor fi redistribuite. Și, în mod ironic, cele mai multe vor ajunge din nou la PSD. În linii mari, aceasta va fi situația în decembrie. PSD va câștiga alegerile, dar nu va putea forma o majoritate parlamentară, pentru că nu va avea cu cine, iar PNL va pierde alegerile parlamentare, dar va putea forma o majoritate, pentru că are cu cine.
Singura formulă viabilă, dacă ținem cont și de influența uriașă a lui Klaus Iohannis, a factorului intern, subteran sau nesubteran, și a factorului extern, puternic înșurubat în România, va fi o majoritate parlamentară construită în jurul PNL-ului pierzător. Însă, la acel moment, presupus în luna decembrie, USR va fi pe val. Cucerind câteva mari orașe, dar și poziții importante în localități mai mici, și perceput, în mod real sau fals, nu mai contează, ca un partid care nu s-a făcut vinovat de reaua guvernare, USR va acumula suficiente voturi pentru a contabiliza o creștere accelerată. Și, atenție, devine indispensabil pentru formarea unui nou Guvern. Nicio secundă să nu ne imaginăm că pentru acest asalt final, USR nu va beneficia de susținerea unor instituții de forță ale statului nesubteran, cum ar fi de pildă STS, dar și de susținerea, așa cum s-a întâmplat și până acum, a statului subteran. Ca să nu mai vorbim despre factorul extern. Când ne referim la factorul extern, care s-a transformat într-un jucător major în România, ne referim la cele mai redutabile servicii de informații străine, prezente și extrem de active aici. În ordine și în planul celor mai active s-au dovedit a fi serviciul secret german, serviciul secret francez și, abia în al treilea rând, serviciul secret american. Acesta din urmă este mai degrabă preocupat de chestiuni de natură geopolitică. Cele două servicii secrete europene mănâncă însă politica de la București pe pâine. Și, atenție, ambele susțin USR, nu PNL. O a treia falangă o reprezintă multinaționalele, cu enorma lor forță de influență în plan economic și, mai nou, în plan politic. Măcar cei care citesc aceste analize, pe care le semnez zi de zi, ar trebui să înțeleagă că aceste multinaționale nu susțin PNL decât în mod formal. Și punctual. În realitate, ele promovează USR. Pentru că pur și simplu USR este partidul lor. Astfel fiind aliniate planetele, USR va beneficia de cel mai favorabil vânt în aceste alegeri parlamentare. Ceea ce va șubrezi și mai mult pozițiile PNL.
În final, chiar dacă alegerile vor fi în luna decembrie și chiar dacă, așa stând lucrurile, PNL va fi pe locul doi și nu pe locul trei, rămânerea acestui partid la guvernare va fi direct condiționată de colaborarea cu USR. Fără USR, nu va fi atins numărul magic de 233. Va fi momentul în care, la negocieri, USR va pune condiții dramatice. USR va putea accepta un nou premier liberal, dar unul pe care USR îl agreează și nicidecum nu va fi acceptat în această poziție Ludovic Orban. Ludovic Orban va trebui să deconteze reaua guvernare. Va fi momentul ideal, minutul de aur al lui Klaus Iohannis, care ar putea juca pe o carte a Germaniei, un as ținut în mânecă de Berlin și care ar putea fi acceptat și de către USR. Este vorba de Siegfried Mureșan, care, cu arme și bagaje, s-a înrolat în armata secretă a Angelei Merkel. Și care, atenție, ar putea fi agreat și de Franța. S-ar putea întâmpla chiar mai mult decât atât. Ca inițiativa nominalizării lui Siegfried Mureșan, personaj decolat total și ireversibil de la ceea ce numim interesul național românesc, să fie chiar propus de către USR. Asta la limită. Pentru că USR va putea veni și cu o propunere proprie. Adică a unui membru USR. Și ce va face Klaus Iohannis? Orbit de „ciuma roșie”, mișcat într-o parte și în alta ca o marionetă de Berlin, de Paris și de Washington, va fi silit să cedeze în fața cerbiciei USR. De aceea cred eu că USR are capacitatea să decidă numele viitorului premier.
Asta se va întâmpla dacă alegerile vor avea loc în luna decmebrie. Dacă însă alegerile vor fi în martie, e și mai rău pentru PNL și va fi și mai bine pentru USR. În martie, PSD va câștiga detașat, dar tot nu va putea face singur Guverul. PNL va pierde detașat, dar tot ar putea participa la o viitoare guvernare. Însă mult mai vulnerabilizat decât în decembrie. Și, atunci, cuvântul USR va atârna și mai greu. (Sorin Roșca Stănescu)