Anunţată cu un alai impresionant de miniştri, vizita preşedintelui Băsescu la Chişinău pare a fi una fără precedent pentru relaţiile româno-moldovene. Asta pentru că, pentru prima dată după constituirea Republicii Moldova ca stat, o delegaţie atât de consistentă pleacă într-o vizită oficială în această ţară. De asemenea, prezenţa în delegaţie a unor miniştri din Guvernul României sugerează faptul că, tot pentru prima dată, ţara noastră va trece de discuţiile politice şi diplomatice şi va pune bazele unei cooperări economice cu Republica Moldova. Cu alte cuvinte, se încearcă, în sfârşit, şi o abordare pragmatică a relaţiilor dintre cele „două state româneşti”. Esenţa acestei abordări constă într-un raţionament pe cât de simplu, pe atât de eficient. Şi anume că interesele comune pot întări mult mai rapid şi mai temeinic relaţiile dintre România şi Republica Moldova, decât discuţiile legate de identitatea comună. Colaborarea economică, punctul slab al relaţiilor româno-moldoveneDe altfel, schimburile economice redau, aproape perfect, stadiul la care se află relaţiile româno-moldovene. Adică, nici foarte apropiate, nici foarte distante. Dacă analizăm lucrurile din perspectiva schimburilor comerciale, lucrurile par a se mişca într-o direcţie bună. De exemplu, volumul schimburilor comerciale a crescut de la 160 milioane USD în 1997 la 690 milioane USD în 2008. Potrivit unei analize SAR, România a devenit în 2008 cea mai importantă piaţă de desfacere a Republicii Moldova. Dacă privim lucrurile din perspectiva investiţiilor, rezultatele sunt mult mai modeste. Astfel, potrivit unor studii independente din Republica Moldova, România ocupă locul 8 după volumul investiţiilor realizate în această ţară. În cifre absolute, această poziţie înseamnă doar 45 de milioane de euro, investiţi în intervalul 2001-2008. Context (geo)politic complicatVizita lui Traian Băsescu la Chişinău survine într-un context regional destul de complicat. El este marcat de alegerile prezidenţiale din Ucraina, dar şi de activizarea, odată cu accederea noii puteri la Chişinău, a retoricii „independente” a Tiraspolului. La toate acestea se adaugă blocajul politic din Republica Moldova. Fără a intra în detaliile şi motivaţiile fiecărei dintre aceste problematici, vom spune doar că ele reclamă din partea părţii române o abordare cât se poate de echilibrată. Această abordare trebuie să ţină cont de câteva realităţi.În primul rând, opţiunile şi starea de spirit ale electoratului din Republica Moldova. Se ştie că majoritatea moldovenilor se declară favorabili unei apropieri de Uniunea Europeană, dar sunt încă reticenţi la aderarea la NATO. Ceea ce, indirect, sugerează faptul că pe agenda personală a cetăţenilor din Republica Moldova aspectele care ţin de bunăstare contează mai mult decât cele care ţin de securitate. Sau, cu alte cuvinte, economicul prevalează asupra (geo)politicului. În al doilea rând, retorica liderilor transnistreni şi poziţia constantă a Moscovei legată de diferendul de pe Nistru. Pentru exemplificare, trebuie amintit aici faptul că orice declaraţie a Bucureştiului despre identitatea românilor din Basarabia a fost folosită de propaganda de la Tiraspol pentru a se susţine teza aşa-zisului „pericol românesc”. Nu vom intra în detaliile acestei poziţii, evident speculative. Ceea ce vrem, însă, să spunem este că discuţiile identitare au făcut şi riscă încă să facă mult rău României. Asta şi pentru simplul fapt că încă foarte mulţi moldoveni nu se consideră a fi români. Şi ar fi nesăbuit, din punct de vedere politic, să se nesocotească această realitate atunci când România abordează relaţia cu Republica Moldova. Iată de ce, abordarea pe care doar o sugerează în acest moment (prin componenţa delegaţiei) preşedintele Traian Băsescu este şi cea corectă din punctul nostru de vedere. România şi Republica Moldova au nevoie de proiecte comune pentru a deveni şi mai apropiate decât sunt în momentul de faţă. Apoi, sunt necesare acţiuni concrete (şi nu declaraţii politice) în ceea ce s-ar numi apropierea (ca să nu rostim cuvinte prea mari de genul „unirii”) dintre cele două state. Câţiva paşi sau făcut deja. Cum ar fi semnarea acordului de liberă trecere a frontierei pentru rezidenţii localităţilor de frontieră. Problema este ca aceste acţiuni să fie puse în aplicare, eliminându-se piedicile false care au îngreunat contactul dintre cele două maluri ale Prutului. În concluzie, dacă Traian Băsescu va merge la Chişinău să le vorbească moldovenilor despre identitatea lor românească, putem considera această vizită ratată. Şi din contra, dacă preşedintele României va reuşi să la Chişinău să propună câteva proiecte de colaborare economică, care să însemne investiţii şi locuri de muncă, vizita va putea fi catalogată cu adevărat istorică. (Cozmin Alexandru)