”Pentru a salva democrația, cetățenilor români li se refuză dreptul fundamental de a-și vota liderii, drept pe care îl au ca cetățeni într-o democrație, chiar dacă aleg „greșit”” se arată într-o analiză publicată de ziarul american The Washington Times, sub titlul ”Traversarea Rubiconului anti-democratic în Europa”.

”Dezastrul electoral din România reflectă o tendință îngrijorătoare în Europa, în care guvernanții în funcție se simt liberi să abuzeze de puterea statului pentru a încălca drepturile civile ale celor care li se opun, o pagină din manualul autoritarilor.

De ce să-și asume un risc atît de periculos de a submina legitimitatea viitoarelor alegeri? Motivul este simplu. Din cauza politicilor sale eșuate privind imigrația și energia verde, sprijinul public pentru elitele conducătoare de centru-stînga din Europa s-a prăbușit. Ele se confruntă acum cu provocări electorale puternice din partea partidelor anti-establishment și anti-UE, pierzînd în fața acestora în Italia, Olanda și Suedia. Guvernanții etichetează aceste partide drept „extremiste de dreapta” care „amenință democrația” și, astfel, dincolo de limita acceptării politice.

Această frică de extremism este selectivă. Multe partide din establishment colaborează cu comuniștii. Coaliția de guvernare a Spaniei include partidul de extremă stînga Sumar, care laudă Manifestul Comunist. Președintele francez Emmanuel Macron nu a avut nicio problemă să coordoneze alegerile naționale cu Jean-Luc Mélenchon, admirator al dictatorilor Fidel Castro și Hugo Chávez și anti-NATO. Criteriile care determină ce partide amenință democrația par să fie mai puțin despre apărarea democrației și mai mult despre menținerea puterii.

În Polonia, guvernul de centru-stînga susținut de UE plănuiește supravegherea online pentru viitoarele alegeri prezidențiale, după ce practic a incriminat principala opoziție. Conservatorii polonezi s-au confruntat cu închisoare sumară, hărțuire din partea anchetatorilor guvernamentali și sistarea finanțării legale acordate principalului partid de opoziție.

Bruxelles-ul nu a avut nicio reținere în a interveni în alegerile din Ungaria. A amenințat că va bloca miliarde de dolari în asistență economică în cazul în care alegătorii ar alege guvernul naționalist aflat la putere. Referirea fostului comisar european Thierry Breton la Actul Serviciilor Digitale al UE pentru a presa X să nu transmită în direct interviul lui Elon Musk cu președintele Trump a fost un efort flagrant de a cenzura discursul politic.

Luni, un tribunal francez a interzis candidata de frunte Marine Le Pen, de la Adunarea Națională „de dreapta”, să candideze la președinție. Crima ei este folosirea abuzivă a fondurilor publice, o practică obișnuită care de obicei se soldează cu returnarea fondurilor și se oprește acolo, nu cu închisoare, amenzi grele și excludere politică. Război juridic în stil francez.

Aceste tendințe au atins o coardă sensibilă pentru dl.Vance și milioane de americani ale căror drepturi de bază au fost încălcate de administrația Biden, care a folosit și ea guvernul ca armă. Mii de oameni au fost excluși de pe rețelele sociale pentru că au contestat retorica guvernamentală privind originile COVID-19. FBI-ul i-a investigat pe alții pentru că au protestat împotriva ideologiei transgender predate în școli sau pentru că au participat la Liturghia latină catolică. Iar dl.Trump a fost victima mai multor cazuri penale motivate politic și a manipulării electorale pentru a-l împiedica să devină din nou președinte.

Implicațiile pentru eforturile globale ale democrației europene sunt serioase. Cum pot instituțiile europene să denunțe interferența electorală și represiunea politică în țări precum Rusia și Iran, în timp ce tolerează sau chiar permit astfel de practici nedemocratice la ele acasă?

Prin interzicerea candidaților populari din alegerile prezidențiale ale României, Europa as-ar putea să fi stabilit un precedent nou și îngrijorător: Vor fi principiile democratice ale alegerilor libere și corecte subiective, determinate de cei deja aflați la putere? Sunt libertățile civile de bază ale Europei sub amenințare permanentă, determinate de opiniile politice ale cuiva? Este posibil ca Europa să fi traversat deja Rubiconul anti-democrației”. (Traducere și adaptare B.T.I.)