Niciun analist din lume nu s-a așteptat la așa ceva. Vizita lui Emmanuel Macron la Beijing dă peste cap raporturile de forță din Europa. Bulversează NATO. Creează o situație extrem de complicată pentru Washington. Și scoate din joc Uniunea Europeană. Ca să nu mai spunem că Bucureștiul este cu desăvârșire abandonat de Franța.
Macron a plecat la Beijing în tandem cu Ursula von der Leyen. Acest tandem a creat, din capul locului, așteptări false. Ursula von der Leyen a făcut, până în prezent, toate eforturile posibile pentru a pune Uniunea Europeană la picioarele Statelor Unite. Politic, economic, în special energetic, diplomatic și militar. Iar Emmanuel Macron s-a dovedit, până în prezent, extrem de loial efortului de a apăra Ucraina și, implicit, de a contracara, sub toate formele, orice posibilitate de ofensivă a Federației Ruse. În România, în cadrul NATO, se știe că Franța deține o poziție militară cheie în raport cu trupele NATO din celelalte state. Iar parteneriatul Franței cu România a fost, până acum, privilegiat. Toate circumstanțele prezentate mai sus au fost, însă, date peste cap. La Beijing. Unde, din nou, pentru a nu știu câta oară consecutiv în ultima vreme, China s-a dovedit a fi o putere diplomatică de prim rang. Poate cea mai relevantă în acest moment.
Ursula von der Leyen a fost, din capul locului, tratată ca un oaspete de mâna a doua. Primirea ei a fost asigurată de funcționari din eșaloane secunde și, la propriu, i s-a refuzat primirea pe intrarea oficială. A fost un prim semnal foarte puternic, nu numai simbolic ci și concret, dat de Xi Jinping. Acesta a răspuns, astfel, printr-o singură mișcare, diverselor afronturi pe care China le-a primit din partea Comisiei și Consiliului European. Dacă Europa nu dorește să devină unul dintre cei mai relevanți parteneri comerciali și diplomatici ai Chinei, atunci nici China nu dorește să bată palma cu Uniunea Europeană. Și atunci, liderul chinez a optat nu numai pentru o lecție dură, ci și pentru o soluție fezabilă și constructivă din perspectiva Beijingului. Germania nu mai este, de la începutul războiului din Ucraina, hegemonul Europei. Proiectul marelui Reich pașnic a căzut. Odată cu aruncarea în aer a celor două magistrale submarine care transportau gaz rusesc spre Europa de Vest via Germania, au fost aruncate în aer și multe dintre ambițiile Berlinului. Devenită dependentă energetic de Statele Unite și de cei mai apropiați aliați ai acestora, Germania nu mai este un jucător suficient de relevant și, mai ales, de sigur, pentru China. De altfel, sub aspect politic și militar și chiar și sub aspect diplomatic, locul Berlinului a fost luat de Varșovia. Dar și Polonia este mult prea loială Statelor Unite pentru a fi preferată de Beijing. În schimb, Franța nu are nicio șansă fără susținerea Chinei în competiția ei cu Statele Unite în industria extrem de importantă a aviației civile. China poate ajuta Franța să concureze cu succes Boeingul american. Și, de asemenea, ea este un partener economic relevant al Chinei. Poarta cea mai importantă de intrare a Chinei în Europa.
Așa se face, că la Beijing, pe parcursul vizitei oficiale a președintelui Franței, China a încheiat un parteneriat solid cu Parisul. Cocoșelul galic este marele trofeu al lui Xi.
Și de aici încolo, se produc câteva mișcări extrem de importante pe tabla de șah politic. României nu i s-a transmis, prin intermediul lui Macron, niciun fel de mesaj special din partea Chinei. Așa cum presupuneau unii analiști. Dimpotrivă, prin ignorarea cu desăvârșire a înalților oficiali români de către Macron, escala acestuia la București trebuie interpretată, în mod corect, ca un afront. Motivul este că Bucureștiul este, în concepția Beijingului, transformat într-un fel de dronă a Washingtonului. Un alt semnal, așa cum arătam mai sus, extrem de percutant, a fost adresat prin tratamentul la care a fost supusă Ursula von der Leyen Uniunii Europene care, și ea, este considerată la Beijing ca aflându-se mult prea mult la remorca Washingtonului. Și cel mai relevant semnal este declarația făcută ieri de Macron. O declarație de independență a Franței în special, dar și a Uniunii Europene în general față de Washington. Și de asemenea, un semnal prin care Franța solicită, oficial, dezimplicarea Uniunii Europene din războiul ucrainean și efectuarea de pași hotărâți pentru ca, într-un timp rezonabil, să se ajungă la o soluție de pace. Poate chiar în baza propunerii în 12 puncte a lui Xi Jinping. Geopolitica se schimbă sub ochii noștrii.