Mîine, pentru PSD e o zi extrem de grea. O zi în care partidul poate face un uriaș pas înainte pe drumul reformei morale sau, dimpotrivă, se poate întoarce cu pași mari într-un trecut deloc onorabil. Totul depinde de decizia care va fi luată în cazul Dragnea, la rîndul său un personaj care are șansa, mîine, să-și clădească un profil de gentleman al politicii ori, dimpotrivă, de a sări în găleata cu zoaie dîmbovițene spre a se bălăci, fericit.

Ziua de vineri, reamintim, a adus cu sine condamnarea lui Liviu Dragnea la un an de închisoare cu suspendare, nedefinitiv, în scandalul fraudării referendumului din 2012. Dragnea, vicepremier și președinte executiv al partidului de guvernămînt, devine, astfel, cel mai înalt personaj politic în funcție care a fost condamnat în ultimul sfert de secol.

În luna martie, Consiliul Național al PSD a adoptat o rezoluție constînd într-un set de cinci măsuri răsunătoare, în numele dorinței de reformare morală a partidului, una absolut necesară după tristele experiențe ale trecutului, dar, mai ales, prin prisma atacurilor la care DNA a suspus formațiunea în ultimul an.
Prezentăm integral, mai jos, rezoluția în cauză:

Consiliul National sustine urmatoarele reguli de integritate si responsabilitate politica, in cazul aparitiei unor acuzatii de coruptie asupra membrilor PSD:

1) Membrii de partid care devin inculpati in dosare de coruptie (la punerea in miscare a actiunii penale) isi pierd, dupa caz, functia de membru al Guvernului sau de conducere din Parlamentului Romaniei
2) Membrii de partid arestati preventiv in cazuri de coruptie isi pierd, automat, functia politica din cadrul PSD
3) Membrii de partid trimisi in judecata in cazuri de coruptie isi pierd functia in care au fost numiti cu sprijinul PSD si sunt suspendati din functia politica in care au fost alesi
4) Membrii de partid condamnati in prima instanta pentru fapte de coruptie isi pierd, automat, functia din partid si sunt suspendati din calitatea de membru de partid
5) Membrii de partid condamnati definitiv pentru fapte de coruptie isi pierd definitiv calitatea de membru al Partidului Social Democrat

Membrii Consiliului Național au votat, e important de spus, în unanimitate rezoluția integrității.
Nu i-a obligat nimeni, mai ales că ea constituie o premieră și e chiar opozabilă statutelor de partid de la noi, care prevăd sancțiuni, în general, abia după sentința definitivă. De multe ori, nici chiar condamnații definitiv nu au fost excluși din partide, ba chiar liberalul Tudor Chiuariu a rămas membru al Comisiei Juridice, culmea sfidării. Pentru unii lideri, condamnarea cu suspendare ar fi un soi de mustrare cu avertisment, numai bună de ignorat.
În realitate, și condamnații cu suspendare și ceilalți sunt, în esență, niște pușcăriași. Punct.

În cazul Dragnea, sentința e destul de dubioasă și va trebui să așteptăm motivarea instanței pentru a ne dumiri mai bine. Dacă Dragnea s-a făcut vinovat, realmente, de faptele care i-au fost puse în cîrcă de procurori, cum de a luat o pedeapsă atît de blîndă? Dacă, dimpotrivă, au lipsit probele, de ce nu a fost achitat? Deocamdată, sentința de vineri aduce cu un diagnostic medical gen ”e gravidă, dar numai puțin”.

Infracțiunile electorale sunt extrem de grave, pentru că afectează direct postamentul democrației, anume votul; într-o țară ca România, dacă există cele mai mici dovezi de vină, pedepsele ar trebui să fie extrem de severe, la limita de sus prevăzută de Codul Penal. Nu de alta, dar pe lista internațională a celor mai mari și mai spectaculoase scandaluri electorale, România punctează de trei ori, cu alegerile din 1946, din 2004 și din 2014. Grosul statelor aflate pe respectiva listă neagră a alegerilor poartă nume precum Sudan, Filipine, Zambia, Togo, Bahrain, Ucraina, Rusia, Turcia, Siria, Liban, Egipt, tot democrații una și una.

Avem, deci, destule antecedente pentru a justifica măsuri dure. Și totuși, lotul Dragnea nu s-a confruntat cu așa ceva: majoritatea zdrobitoare au fost achitați, vreo doi au luat 2-3 ani de închisoare, iar Dragnea un an cu suspendare. Suspiciunea ar fi că marea anchetă a DNA s-a cam fîsîit, pe parcurs, iar desanturile la sate, cu țărani puși să jure pe Biblie ori cărați cu autocarele la audieri, în București, au fost doar spectacole ieftine.

Dincolo de asta, totuși, o condamnare e o condamnare, iar deciziile Justiției nu se comentează.
Vineri, Dragnea a făcut un pas important pe drumul cel bun – din perspectiva reformei morale de care vorbeam – anunțînd că demisionează din guvern și din funcțiile de la partid, conform cu prevederile noii rezoluții a integrității.

Din nefericire, diavolul se ascunde în detalii.

În scurt timp, au început să se distingă nuanțe.

Pe de-o parte, Dragnea nu a suflat o vorbă despre suspendarea din calitatea de membru al PSD, conform prevederilor rezoluției.
Pe de alta, spre deosebire de joi, în ziua condamnării el nu a mai vorbit despre demisie, în cazul funcției de la partid, ci despre depunerea mandatului.
Asta lasă loc pentru rămînerea pe post, dacă ai lui colegi decid în consecință, fără a mai vorbi că, statutar, președintele executiv fiind ales de congres, și depunerea mandatului poate fi făcută numai în fața congresului și nu a unui for interior, altă chichiță care poate fi utilizată mîine cu succes.

Tot Dragnea a vorbit despre necesitatea găsirii unei soluții ”pentru a ajuta PSD, pe mai departe”. Cînd ești condamnat pentru corupție, însă, nu se mai pune problema cum să ajuți partidul altfel decît luînd distanță de el.
În fine, același lider a menționat, răspicat, că are un cuvînt de spus în desemnarea succesorului său la ministerul Dezvoltării. Din nou o spunem, un condamnat pentru corupție pleacă din guvern nu cu fruntea sus, ci rușinat, cu coada între picioare, deci nici vorbă de cuvînt în materie de succesori.
Sunt principii simple, de bun simț, pe care liderul PSD pare incapabil să le înțeleagă.

Mai grav, însă, condamnarea lui Dragnea a determinat reacții vehemente în interiorul partidului, baronii pesediști contestînd pe multe voci decizia Justiției și solicitînd ritos menținerea sfidătoare a acestuia în funcții, în calitate, chiar, de erou al luptei pentru demiterea lui Băsescu, în 2012.

PSD are probleme majore, în acest caz.

După ce a votat cu surle și trîmbițe rezoluția integrității, ba chiar a făcut mișto de alte partide care nu s-au grăbit să-i urmeze exemplul, formațiunea lui Ponta se împotmolește fix la prima ocazie de aplicare a ei.

Refuzul de a recunoaște decizia de vineri a Justiției va deschide drum contestării oricărei alte decizii, așa cum s-a întîmplat pînă în urmă cu vreun an, cînd PSD a lăsat impresia că a înțeles, în sfîrșit, care e atitudinea corectă față de judecători într-un stat de drept.
Pînă atunci, în PSD – ca și în restul partidelor, din păcate – nu existaseră decît victime politice și niciun vinovat real.

Mîine, orice chichiță, orice portiță de scăpare decisă în cazul Dragnea în pofida rezoluției din martie va întoarce PSD în epoca neagră care părea apusă și va da apă la moară adversarilor politici.

Dacă, dimpotrivă, partidul își respectă pînă la capăt propriile decizii, va face un uriaș pas de imagine, poate decisiv, în perspectiva crucialelor alegeri de anul viitor. Dragnea, la rîndul său, chiar tras complet pe linie moartă, va ieși din scenă ca un adevărat bărbat și va putea chiar, la un moment dat, să-și recupereze, fie și parțial, cariera. Mai ales că sentința nu e definitivă.

Totul e să înțeleagă și să respecte regulile jocului democratic.

Ce va alege PSD?
Drumul implacabil spre democrație și un puternic semnal pozitiv spre electorat, dar și sore cancelariile străine?
Ori recursul la vechile șmecherii dîmbovițene, potrivit cărora ”ai noștri” sunt, întotdeauna, mai egali decît alții?
La ora scrierii acestor rînduri, balanță înclină trist spre a doua ipoteză.
Dar, poate noaptea va fi un sfetnic bun pentru social-democrați. (Bogdan Tiberiu Iacob)