E țara-ntreagă în sărbătoare și presa jubilează la marea veste: americanii au decis să ne facă o super autostradă și o super cale ferată de la Constanța pînă la Gdansk, în Polonia. Treaba e serioasă, odată ce anunțul oficial a fost făcut de însuși ambasadorul american Adrian Zuckerman, și încă de la Washington. Marea întrebare e cît de mult ar trebui să ne entuziasmeze acu adevărat ceastă veste, care aduce mai mult a hei-rup verbal decît a proiect serios și fezabil și asta s-a tot demonstrat pînă acum.

”Vom începe derularea unui nou proiect pentru România, împreună cu Polonia, pentru construirea unei autostrăzi și căi ferate, care să lege Constanța, de la Marea Neagră, cu Gdansk, de la Marea Baltică. Acest proiect de infrastructură va reprezenta un beneficiu uriaș pentru economiile României și Poloniei, dar și pentru economiile din regiune, ani buni de acum încolo”, a anunțat ambasadorul Adrian Zuckerman cu ocazia semnării Acordului Interguvernamental cu Departamentul pentru Energie.

O declarație care generează explozie de bucurie și entuziasm și e firesc să fie așa, pentru că o asemenea infrastructură ar împinge România zdravăn de tot în sus, econonomic vorbind.

Dar, vai, de atîtea ori ni s-a fluturat pe la nas ideea respectivă, și nu doar de către americani, încît la fel de firesc ar fi să ne manifestăm cu scepticism major.

Acum aproape un deceniu și jumătate, bunăoară, în 2006, aflam că miniștrii de transport din Polonia, Lituania, Slovacia și Ungaria semnau o declarație comună pentru extinderea rețelei trans-europene de transport prin crearea unei rute mai scurte care va conecta cele patru state, așa numitul Proiect Via Carpatia.

În martie 2007, presa europeană relata că, după noi discuții, reprezentanţii mai multor state din Europa de Est au încheiat, în Ungaria, un acord pentru construcţia unei autostrăzi de mare viteză care va face legătura între Marea Baltică şi Marea Neagră.

Pe teritoriul României, autostrada urma să treacă pe lângă oraşele Satu Mare, Cluj-Napoca, Bucureşti şi Constanţa, de unde să aibă ramificaţii către Sofia, Chişinău şi Odessa. Cea mai probabilă rută a autostrăzii era anunțată ca legînd oraşele Gdansk, Lublin, Rzesow (Slovacia) şi Zahony (Ungaria). Infrastructura din Ungaria urma să fie conectată printr-o nouă autostradă, denumită M3, cu Ucraina. Doar că strategia autorităţilor române privind construcţia de autostrăzi în perioada 2007-2013 nu includea proiectul autostrăzii de la Gdansk spre Marea Neagră. Așa că ministrul de atunci al Transporturilor, Radu Berceanu, s-a grăbit să dea asigurări că va fi revizuită strategia respectivă și se va urmări atent alocarea fondurilor europene pentru construcţia superautostrăzii, care urma să coste cca.13 miliarde euro.

Evident, la scurtă vreme s-a așternut liniștea și praful s-a depus pe marele proiect.

În 2010, proiectul Via Carpatia a fost rediscutat, iar pe 22 octombrie 2010, reprezentanții ministerelor Transporturilor din șapte țări europene semnau în Polonia o declarație de susținere prin care traseul va fi extins și în România, Bulgaria până în portul grecesc Salonic, realizând astfel legătura transcontinentală pe axa nord-sud între Marea Baltică și Marea Egee.

În martie 2016, din nou speranțe aprinse pentru români după ce aflau că mai multe state est-europene, printre care şi România, vor să construiască împreună o axă rutieră care să lege Marea Baltică de nordul Greciei, conform unei declaraţii comune semnate la Varşovia de miniștrii din șapte state.

Un an mai tîrziu, la Summit-ul organizat în iulie 2017 sub umbrela Iniţiativei celor Trei Mări (ITM) s-a discutat despre dezvol­ta­rea cooperării între statele celor trei mări (Adriatică, Baltică şi Neagră), incluzînd autostrada Gdansk-Constanța. Problema era că marile proiecte dezbătute acolo se recunoștea că nu pot fi derulate fără implicarea marilor state ale UE, a SUA și chiar a Chinei, astfel că ideea unei autostrăzi Gdansk-Constanța, după cum relata Revista 22, era mai degrabă de domeniul SF.

Aceeași autostradă ori cale ferată (proiectul Rail-2-Sea) s-a discutat și în 2018, la următoarea ediție a Summitului celor trei mări. Și mai aflam tot în acel an că Aradul, Bihorul, Satu Mare și Timișul, prin Consiliile Județene și Prefecturi, au iscălit protocolul de colaborare pentru realizarea drumurilor componente ale Via Carpatia pe teritoriile lor administrative.

Iarăși nimic concret.

După încă un an, ideea revine în chiar programul de guvernare al lui Ludovic Orban care, la capitolul Transporturi, infrastructură şi comunicaţii stipula, în noiembrie anul trecut: ”Participarea la realizarea pe teritoriul României a liniei CF Constanţa-Gdansk în cadrul Proiectului Via Carpatia, proiect prioritar din lista propusă de Forumul de afaceri „Iniţiativa celor trei Mari“ de la Bucureşti, anul 2018”.

Iar acum, iată e rîndul americanilor să anunțe construirea drumului pe care UE, cu sau fără China, nu a reușit de amar de ani să-l facă. De fapt, dacă ne gîndim bine, nu coincid deloc nici măcar traseele proiectate ale autostrăzii(vezi foto): variantele europene plasau autostrada prin sudul României, Ungaria, Slovacia, Polonia, cea americană vehiculată acum o plasează prin Moldova, ocolind arcul Carpaților și traversînd Ucraina în drum spre Polonia.

La ritmul în care se așterne cu regularitate praful peste asemenea promisiuni mărețe, e de așteptat, din păcate, ca autostrada Constanța-Gdansk, indiferent de traseu, de program, de proiect, să devină realitate într-un moment peste niște ani buni, cînd nu va mai fi utilă nimănui. Deja se lucrează de zor la viitoarele mașini zburătoare. (Bogdan Tiberiu IACOB)