Judecînd după ultima manevră de imagine a liderului PSD, pare-se că Dragnea a fugit după consilierii israelieni pe care i-a avut în campanie și pe care tocmai îi disponibilizase după alegeri, ca să-i aducă înapoi. Nu de alta, dar jucînd pe cont propriu, pesedistul începuse să calce zdravăn în străchini. Acum, însă, liderul puterii s-a scos: a băgat mîna adînc în buzunar (poate nu musai al lui) dar a rezolvat o problemă extrem de importantă pentru el.

Ultimele două zile au fost dedicate, între altele, unui nou scandal: Liviu Dragnea și premierul Sorin Grindeanu pleacă în SUA, la ceremoniile de investire a noului președinte american. Acolo unde Klaus Iohannis nu a fost invitat.
Lumea e nițel confuză: pe de-o parte nu înțelege de ce șeful statului nu merge la Washington, dar merge cel al PSD, pe de alta nu-și amintește cum a fost la precedentele ceremonii similare. Că parcă nici atunci nu a mers nimeni de la noi.

Explicația e destul de simplă: ceremonia de inaugurare a mandatului prezidențial, în SUA, nu presupune participarea unor lideri politici străini – probabil pentru că s-ar înghesui cam toți să vină și asta ar eclipsa festivitatea în sine – ci doar a unor foști președinți americani și a unor figuri politice autohtone. Depunerea jurămîntului se face în aer liber, pe o latura a clădirii Capitoliului, în fața cîtorva mii de oameni, mai are loc o ceremonie religioasă, un show artistic, o recepție cu cîteva sute de participanți și cam atît.

Una peste alta, nu-i nicio scofală să participi la respectivele ceremonii: nu se transmite prin asta niciun semnal politic, de fapt nici nu prea remarcă nimeni prezența sau absența. În cazul lui Trump, mai degrabă se discută despre boicotul marilor vedete la showul artistic.

Și atunci, de ce s-a agitat Dragnea să fie unul din mulțime, la asemenea ceremonie?
Riscînd să fie și luat peste picior de Cotroceni, care a atras atenția public că la asemenea ceremonii reprezentarea e doar la nivel de ambasadori.

Mentalitate de cocalar teleormănean care se vrea pe lîngă cei puternici, fie și la mare distanță, vor fi spus unii.
Nu am da curs acestei ipoteze.
În opinia noastră, am asistat, de fapt, la o manevră foarte abilă de imagine, tocmai de aceea îi suspectăm ca fiind la originea ei pe consilierii israelieni ai liderului PSD. Mai ales că autorul invitației oficiale către Dragnea e tot israelian, Elliot Broidy, șeful comitetului de organizare.

Pentru Dragnea, nu era esențial să participe la ceremonie, unde oricum nu l-ar remarca nimeni, poate nici chiar camerele de luat vederi (audiența e gigantică la asemenea eveniment).
Esențial era să afle cît mai multă lume în România că a fost invitat la ceremonia de înscăunare a președintelui SUA. Iar asta presupunea valuri mediatice maxime.

Planul a funcționat beton. Știrea a fost scursă inițial pe surse, apoi propagarea a fost accelerată de reacția Cotrocenilor, apoi au venit declarațiile publice – voit modeste – ale lui Dragnea și, în fine, dovada supremă: copia invitației, livrată presei, așa, ca să se lămurească lucrurile…

Ce s-a urmărit prin asta?

Cine cunoaște mecanismele de funcționare a memoriei colective știe că, indiferent cîte comentarii negative s-ar face, în final românii vor reține un lucru: că Dragnea a fost invitat la înscăunarea lui Trump.

Și cu asta, liderul PSD își rezolvă o mare problemă de imagine.

Pentru că, de la condamnarea în instanță pînă azi, un leit-motiv în privința politicianului pesedist, mai ales cînd vine vorba de funcțiile pe care le-ar putea obține, e acela că e ”nefrecventabil” pentru lumea politică ”mare”, adică pentru cancelariile statelor democratice din vest.

Ori, cum să mai declari ”nefrecventabil” un om care a fost invitat la cel mai important eveniment politic planetar? Odată ce ai fost ”bun” pentru președintele SUA, ești bun pentru oricine.

Cu activitatea sa din jurul datei de 20 ianuarie, Dragnea capătă muniție să le închidă gura, de aici încolo, tuturor detractorilor săi.
O afacere mai mult ca sigur extrem de costisitoare, dar care a meritat fiecare cent. (Bogdan Tiberiu Iacob)