Dosarul Tel Drum lansat ieri la apă este o veritabilă bombă nucleară, care face procesul referendumului să pară o glumă inocentă între măicuțele unui schit. Întrebarea este: cînd anume se apasă pe butonul roșu, nuclear? Răspunsul e simplu: atunci cînd s-au epuizat toate celelalte posibilități de negociere. Și e foarte probabil că nu altfel s-au derulat lucrurile și în relația extrem de dubioasă între Dragnea și DNA.

Dacă Laura Kovesi și-a călcat pe inimă și a dat drumul celui mai periculos dosar pentru Dragnea e limpede că negocierile au eșuat și că se recurge la arme mortale. Despre ce negocieri e vorba și de ce am crede că ele au existat?

La primul punct pot fi mai multe variante, dar cea mai plauzibilă este negocierea pe legile justiției contra libertatea lui Dragnea. Mai exact, sistemul încearcă din răsputeri să blocheze anumite modificări legislative care l-ar putea deranja zdravăn, la loc de cinste fiind legea răspunderii magistraților, acele personaje care nu dau socoteală în niciun fel pentru faptele lor. Și mai sunt și altele.
Cît timp PSD și ale sale guverne au scăldat-o cu legile respective, Dragnea a stat liniștit, cu dosarele grele ținute sub obroc.
La fel, se poate vorbi și de posibilitatea ca ministrul Justiției să solicite oficial revocarea șefei DNA, alt motiv de negociere.

Din păcate pentru Liviu Dragnea, el se confruntă cu o presiune majoră din partea propriului partid. Greii pesediști nu se mai dau de mult în vînt după propriul lider, de pe urma căruia nu prea au avut mult de cîștigat în ciuda victoriei de proporții din alegerile de anul trecut. Totuși, Dragnea încă e păstrat pentru că se speră ca el să forțeze modificarea legilor justiției cu riscul autodetonării.

Altfel spus, maurul nu are decît să-și facă ”datoria” și apoi poate să moară.
De aici și imposibilitatea pentru liderul PSD de a îngropa modificările care enervează DNA și nu numai.

La punctul doi al întrebării de mai sus, răspunsul ar fi că respectivele negocieri s-au cam văzut cu ochiul liber, de-a lungul anilor.

Ieri, am aflat de la DNA că Liviu Dragnea are cinci capete de acuzare în dosarul Tel Drum, la loc de cinste fiind constituirea de grup criminal organizat încă de acum 15-16 ani, la nivelul județului Teleorman, și am mai aflat că există sesizări în acest sens inclusiv de la OLAF (Oficiul de Luptă Anti Fraudă).

De aici încep problemele nu doar pentru Dragnea, ci și pentru DNA.

Pentru că parchetul anticorupție se confruntă de foarte multă vreme cu acuzația – din partea presei, a societății civile, a unor politicieni șamd – că închide ochii la cea mai groasă afacere necurată a lui Dragnea, cea implicînd firma Tel Drum. Nu știm sigur, deocamdată, dacă faptele sunt autentice, doar justiția va decide asta, dar sigur e că indicii au fost destule.
Iar cineva a refuzat să le ia în seamă, ori mai grav de atît.

Să o luăm metodic.

În dosarul prezentat ieri, Dragnea e acuzat, între altele, că a sifonat bani europeni sub pretextul unor lucrări de modernizare a infrastructurii rutiere.
Faptele datează din perioada cînd era președinte de consiliu județean, adică din 2002 pînă în 2012.

În octombrie 2015, fostul prefect de Teleorman, Teodor Nițulescu, fost partener al lui Dragnea devenit adversar, dezvăluia lucruri șocante într-un interviu despre care am mai relatat și în vara acestui an.
El spunea, la Realitatea TV, că Dragnea avea dosar la DNA încă din 2004, cînd instituția era condusă de Ioan Amarie și că era pe punctul de a fi arestat.

Dragnea însuși a confirmat infirmația aseară, la RTV: ”Va pot spune cu toata taria ca resping categoric orice acuzatie din acest dosar, pentru ca aceasta istorie a inceput in 2004, in campania de la locale, cand de la PD sau Alianta DA au inceput sa scoata pe piata povestea cu Tel Drum”.

Tot Nițulescu dezvăluia felul stupefiant în care dosarul a fost îngropat: fratele șefului DNA (PNA), Constantin Amarie, a fost trecut pe listele PSD și făcut deputat de Teleorman.

Avem o primă bilă neagră pentru DNA în relația cu Dragnea.

Tot Nițulescu mai relata că, în 2009, Dragnea sponsorizase campania prezidențială a lui Băsescu, drept pentru care, imediat după realegerea acestuia, la începutului lui 2010, DNA, condusă de Daniel Morar, dă NUP în dosarul Dragnea-Tel Drum.

O nouă bilă neagră pentru DNA.

În mai 2011, Elena Udrea, pe atunci ministrul Dezvoltării Regionale, ieșise și ea la rampă cu o bombă, într-un interviu pentru ”România liberă”. Ea anunța că Programul Operaţional Regional (POR) ar putea fi suspendat de către Bruxelles din cauza unor nereguli care au fost descoperite în unele județe, la loc de cinste figurînd Teleormanul lui Dragnea.

”E posibil ca plăţile pe acest program de 800 milioane de euro să fie suspendate pe tot programul sau doar pe anumite axe. În acest moment, ştim că un control al Comisiei Europene a descoperit nereguli făcute de Consiliile Judeţene în procesul de achiziţii pe axa 2, axa de drumuri. N-am primit încă raportul oficial, în cazul nostru ministerul aduce doar banii, nu se ocupă de licitaţii, achiziţii etc., de toate acestea sunt responsabile autorităţile locale. Există în aceste cazuri tentaţia de a direcţiona licitaţiile către firme apropiate de autoritatea contractantă. Au fost controale în mai multe locuri, dar raportul de control nu e încă gata”.

Întrebată direct dacă pe lista județelor se regăsește și Telorman, Udrea răspunde fără ezitări: ”Pot să vă confirm doar că au fost controale de la UE şi pe contractele încheiate de CJ Teleorman pentru reabilitări de drumuri judeţene prin POR”.

În replică, Liviu Dragnea afirma: ”In luna martie au venit in Teleorman trei reprezentanti de audit intern de la CE. Au facut si o vizita in teren si au vazut ca lucrarile sunt in grafic si unele chiar au fost finalizate inainte de termenul stabilit. La final au lasat de inteles ca nu sunt probleme si, citez, ”ne vedem peste trei ani””.

Numai că spusele Elenei Udrea aveau să se confirme în scurtă vreme, în 2012, Programul Operațional Regional (prin care se dădeau bani europeni pentru modernizarea infrastructurii și dezvoltarea unor afaceri) suspendînd plățile pentru România. Răstimp, presa relata despre o întîlnire discretă, la o terasă din localitatea Bolintin, între Dragnea și Răzvan Murgeanu, secretar de stat în Ministerul Dezvoltării, pesedistul fiind profund interesat de ce scria în raportul Comisiei Europene despre ilegalitățile din Teleorman.
În aprilie 2013, europenii reluau plățile în cadrul POR, îmbunați de unele măsuri luate de autoritățile de la București.

Lui Dragnea, însă, nu i se clintise un fir de păr.
Încă o bilă neagră pentru DNA.

Într-un interviu dat anul acesta, în iulie, la Europa FM, Kovesi confirma închiderea unui dosar Tel Drum în 2010, susținînd, însă, că nu știe exact ce conținea, pe atunci nefiind șefa DNA: ”Da, a existat un dosar Tel Drum solutionat in 2010 cu o solutie de netrimitere in judecata”.
Și mai spune, destul de neortodox, că nu știe nici motivele închiderii dosarului.
Un mod destul de străveziu de a arunca anatema pe Morar.
Totodată, Kovesi afirmă că nu poate nici confirma, nici infirma implicarea lui Dragnea în acel dosar.
Încă o bilă neagră pentru DNA, care se încăpățîna, parcă, să-l protejeze pe Dragnea și în al 12-lea ceas.

La vremea respectivă, avansam ipoteza, într-un material, a unui șantaj discret exercitat de Kovesi la adresa lui Dragnea:
”Fluturînd cazul dosarului închis în 2010, Kovesi ar putea transmite, de fapt, un semnal tăios către PSD și Dragnea: dacă ministrul Justiției, Tudorel Toader, se joacă prea mult cu ideea unei propuneri de revocare a șefei DNA avansată președintelui Iohannis, s-ar putea ca respectivul dosar să fie redeschis.
Cu toate consecințele care ar deriva de aici ”.

Dacă ieri s-a dat drumul, cu tam-tam, nuclearei Tel Drum e semn că negocierile, cel puțin în forma de pînă acum, au eșuat.

De aici încolo, fie se negociază la un nivel infinit mai dur, cu pistoalele pe masă, fie vom asista la debutul unui război pe viață și pe moarte.

În care fie Dragnea va fi ras de la șefia Camerei și a PSD, fie vom avea legile Justiției într-o formă deranjantă pentru sistem încă din această sesiune, după cum a promis Dragnea aseară. Și am putea avea și o solicitare oficială de revocare a lui Kovesi.

Meciul e deschis, teoretic, oricărui rezultat.
”Noi scoatem legile justiţiei chiar dacă ajungem la DNA. Va fi război” amenință pesedistul.

Totuși, am îndrăzni să spunem că e riscant pariul pe Dragnea.
Liderul PSD a dovedit prea adesea că se umflă mult în pene, dar nu are curajul faptelor concrete.
Partidul dă semne că îl lasă singur în fața sistemului, să rezolve problemele, cum spuneam, și apoi să dispară din schemă.

Nici întîlnirea de ieri cu Hans Klemm nu e de bun augur. Ca să accepte să se vadă cu un proaspăt urmărit penal într-un mare dosar de corupție trebuie ca americanul să fi avut mult mai multe de comunicat decît chestii legate de muzeul Holocaustului.

Atît de mare e disperarea lui Dragnea încît ieri, după ieșirea de la DNA, a făcut istoricul anunț oficial al semnării proiectelor de înființare a Fondului Suveran de Investiții și a Băncii de Dezvoltare, în speranța că va abate atenția de la scandal. Încercare eșuată total.

Una peste alta, devine tot mai limpede că sistemul a avut în Dragnea un partener de nădejde, pentru foarte mulți ani, prin care s-a ținut sub control, atît cît s-a putut, cel mai mare partid din România.
În compensație, pentru colaborarea sa, Dragnea a beneficiat de închiderea ochilor DNA, în ciuda unor sesizări repetate venite de la instituții europene.
(De aici și suspiciunea exprimată de noi, la un moment dar, într-o analiză, că liderul PSD nu e decît un pion al sistemului în partid. O opinie care în aceste zile se bucură de o împărtășire tot mai largă, vezi Ponta, Gușă etc.)
O ”compensație” pentru care e imperios necesar ca DNA să dea public și în fața organelor îndrituite niște explicații serioase.

Acum, s-a ajuns în punctul în care lui Dragnea îi e imposibil să mai facă jocurile sistemului fără să-și taie craca legăturii cu propriul partid.

În spate hău, în față prăpastie.
Se anunță zile interesante. (Bogdan Tiberiu Iacob)