Președintele Klaus Iohannis a șocat de două ori opinia publică din România în decurs de numai cîteva zile, prin unul și același scandal – pierderea celei mai luxoase case deținute – care a dovedit că șeful statului se consideră deasupra muritorilor de rînd. În mod deloc straniu, armata deontologilor ”tradiționali” ai presei tace mîlc pe subiect, deși s-au scurs zile bune.

Primul șoc a venit după ce, zilele trecute, Curtea de apel Brașov a menținut ca definitivă o decizie a Tribunalului Brașov, prin care Iohannis pierdea cea mai luxoasă dintre cele șase case ale sale și care i-a adus venituri din chirii de peste 300.000 de euro.
Casa, care are peste 150 de metri pătraţi şi în care funcţionează o bancă şi mai multe firme, a fost a unei familii din localitatea Porumbacu de Jos, judeţul Sibiu. La moartea celor doi soţi, din cauza faptului că nu aveau moştenitori, imobilul a intrat, după cum relata Mediafax, în posesia statului român şi a fost cumpărat de chiriaşi, atunci când acest lucru a fost posibil.

Ulterior, în instanţă, un bărbat pe nume Nicolae Baştea a arătat că este nepot al foştilor proprietari ai imobilului din centrul Sibiului, iar contractele de vânzare-cumpărare ale chiriaşilor au fost anulate. Familia Iohannis a devenit proprietară a imobilului după ce a cumpărat părţile de proprietate ale urmaşilor lui Nicolae Baştea.

Nemulţumiţi de această stare de fapt, foştii chiriaşi au deschis o serie de procese şi au depus plângeri în urma cărora s-a iniţiat şi o cercetare penală pentru stabilirea modului în care Nicolae Baştea a obţinut certificatul de moştenitor. Finalmente, Justiția a stabilit că actele prin care casa fusese revendicată erau false, iar soții Iohannis au pierdut locuința irevocabil.

Cum este a doua casă pierdută în justiție de soții Iohannis, se naște întrebarea firească dacă nu cumva fostul primar sibian și-a procurat cele șase case nu prin meditații, cum a pretins, ci prin șmenuri, de aici un prim șoc pentru electorat.

Al doilea mare șoc a venit aseară, cînd, într-o emisiune a TVR, președintele a contestat corectitudinea verdictului, punînd, deci, la îndoială, onestitatea Justiției, deși verdictul, cum spuneam, este definitiv.

„Această soluţie, după părerea mea, NU ESTE BUNĂ, mă nemulţumeşte şi împreună cu avocaţii mei căutăm cele mai bune căi pentru a contesta această soluţie”, a spus Iohannis.

Teoretic, Codul de procedură civilă prevede trei căi extraordinare de atac, recursul, contestația în anulare și revizuirea, dar numai în condiții specifice, în care procesul președintelui nu dă deloc semne că s-ar încadra, în opinia unor specialiști consultați de Inpolitics.
Doar un apel la CEDO, în urma căruia să se demonstreze că soții Iohannis nu au avut parte de un proces corect, ar putea duce spre o soluție ulterioară de revizuire, dar e foarte greu de crezut că asta se va întîmpla.

Rămîne, per ansamblu, ideea că șeful statului, spre deosebire de restul românilor, dar, mai ales, de adversarii politici, are dreptul să pună oricînd la îndoială deciziile Justiției și să le lipească etichete. Asta, în timp ce clamează în mai toate discursurile despre nevoia respectării și întăririi Justiției.

Pentru Klaus Iohannis, esențial este ca întotdeauna să se găsească soluții ”suplimentare”, chiar cînd pare totul pierdut, soluții care nu sunt, eventual, la îndemîna compatrioților săi.

În primăvara anului trecut, într-un interviu dat ”Kamikaze”, Iohannis a fost întrebat, bunăoară, ce ar face în cazul în care ÎCCJ îl va găsi incompatibil în faimosul proces cu ANI.

Iohannis a răspuns, netulburat: ”Aș rămâne un simplu politician neamț din România, așa e. Dar găsim noi o soluție nemțească și în situația aceea, deși sper să nu ajungem acolo”.

Ce a urmat, se știe. În ciuda largului interes public ca procesul să fie tranșat ÎNAINTEA alegerilor prezidențiale, din motive logice și de bun simț, ÎCCJ a tărăgănat situația pînă cînd neamțul a ajuns la Cotroceni. Iar după aceea, verdictul favorabil nu a mai surprins pe nimeni.

Pentru că ulciorul nu merge non-stop la apă, președintele e acum, totuși, în situația de a găsi ”o soluție nemțească” pentru a-și păstra casa și a nu restitui sutele de mii de euro.

O soluție pe care e foarte probabil că o va găsi, ca prin minune. așa cum a găsit și DNA ac de cojocul Marianei Rarinca, pentru că – nu-i așa? – dreptatea e pentru dulăi, nu pentru căței. Lucru pe care îl știe și CSM, care tace mîlc și nu mai pare deloc deranjat, ca în alte cazuri, de presiunile și atacurile de la nivel înalt asupra Justiției. (Bogdan Tiberiu Iacob)