De cînd cu marea schimbare de la PNL, adversarii dreptei nu mai prididesc să acuze implicarea discretă a lui Traian Băsescu în noua construcție politică, respectiv fuziunea PNL-PDL și desemnarea lui Iohannis drept candidat prezidențial.

Într-adevăr, obiectiv, vorbind, e cel puțin improbabil ca președintele să fi decis brusc să stea deoparte de jocurile politice, așteptînd să i se termine mandatul și să se apuce de agricultură la Nana.

E de neonceput ca Băsescu, după cît s-a agitat, să lase în plata Domnului exact cele mai importante partide de dreapta, acea parte a eșichierului în care au încredere în mod tradițional partenerii strategici ai României, americanii.

Pe cale de consecință, în noua construcție care se ridică pe dreapta, Băsescu teebuie să aibă un rol mai mult decît important, chiar dacă nu asumat.

Cu atît mai mult cu cît discursul lui Obama de la Varșovia, ca și prezența lui Biden la București spulberă orice speculații că SUA nu ar mai fi interesată de acest colț de lume, Estul Europei. Ba chiar relevă un interes sporit, odată ce se vorbește de trupe americane suplimentare în zonă, investiții militare de un miliard de dolari șamd.

Ceea ce e cu adevărat ciudat, în aceste condiții, e motivul pentru care alesul Dreptei la prezidențiale, cu binecuvîntarea lui Băsescu, ar fi Klaus Iohannis, 100% omul Germaniei. Sau al binomului Germania-Rusia, ca să o spunem de-a dreptul, pentru că relația strînsă dintre Merkel și Moscova e bine știută și irită multe cancelarii vestice, începînd cu Washingtonul.

O fi firească atitudinea germanilor, ținînd cont de pierderile economice pe care le-ar înregistra urmînd neabătut politica de sancțiuni a SUA și UE față de ruși, dar asta nu îl ajută prea mult pe Iohannis și complică răspunsul la întrebarea din titlu.

Pe Iohannis, cel care deja a stîrnit valuri vorbind public cam prea elogios despre relația cu Rusia și cam prea reținut despre cea cu Moldova. Fără a mai pomeni decît în treacăt despre scandalul recent de la Timișoara, provocat de prezența altui sas, Bogdan Herzog, pe lista stîlpilor ”Vocii Rusiei”.

Pe scurt, de ce ar pune umărul Băsescu, omul total devotat americanilor, la desemnarea ca președinte a unui personaj fără legătură cu aceștia, ci cu o cancelarie desincronizată zdravăn cu Washingtonul în problema Rusiei?

Cumva pentru că Iohannis are doar menirea să netezească apariția, la momentul oportun, a altui personaj politic, de astă dată un filo-american pur sînge?

Este, oare, primarul Sibiului în rolul caprei din bancul cu evreul și rabinul, băgată în casă doar pentru a fi scoasă regizat, ulterior, spre ușurarea familiei?

O întrebare al cărei răspuns nu va veni, probabil, mai devreme de luna septembrie. (Bogdan Tiberiu Iacob)