Pe fondul agitației șefului statului din ultimele zile pe marginea problemelor justiției, întrebarea din titlul pare de-a dreptul idioată. Cum să lovească în anti-corupție un om care pare decis să-și riște chiar mandatul pe altarul dreptății? Istoria consemnează, din păcate, mult prea multe situații în care bunele intenții au ajuns pavaj pentru drumul spre iad, iar Klaus Iohannis e foarte aproape de acest punct, dacă nu l-a trecut deja.

Bunăoară, în numai 24 de ore, avem un demers prezidențial semi-eșuat: după ce a anunțat, ieri, convocarea unui referendum pe tema grațierii și a legilor penale, azi aflăm că Iohannis a cîrmit-o peste noapte și vrea scrutin prin care poporul să-și exprime, prin referendum, voința suverană cu privire la următoarea problemă de interes național: Continuarea luptei împotriva corupției și asigurarea integrității funcției publice.

E clar că echipa de consilieri a președintelui a realizat gafa asupra căreia atrăgeam încă de ieri atenția, aceea de a crea o situație de conflict cu textul Constituției (art.74 nu permite cetățenilor să aibă un cuvînt de spus în materie de grațieri și amnistii), ceea ce ar fi tîrît în mocirlă pînă și Curtea Constituțională. Mulți își mai amintesc că decizia de a acorda președintelui dreptul de a convoca referendum pe ORICE temă a fost urmare a presiunilor uriașe făcute, în 2006, de Traian Băsescu, pentru că legea referendumului prevedea cu totul altceva pînă atunci.

Și totuși, problemele nu s-au încheiat pentru președinte.

Iar cea mai serioasă dintre ele este inclusă în următoarea întrebare: ce se va întîmpla dacă referendumul devine realitate, dar nu e validat din cauza slabei participări?
În acel moment, dincolo de intențiile inițiatorului, mesajul clar va fi acela că românii nu dau doi bani pe ideea de justiție, pe anti-corupție în general.
Consecințele care ar decurge din această constatare sunt greu de cuantificat.

Ce șanse ar fi ca referendumul să nu fie validat, chiar în condițiile unui prag de 30%?

Mari, am spune noi, de-a dreptul uriașe.
E binecunoscut faptul că cetățenii, nu doar românii, nu se mobilizează – indiferent de nivelul culturii civice – în cazul acelor alegeri în care nu le e clară miza sau nu au încredere că vor exista consecințe palpabile.
Acesta e motivul, așa cum arătam și în alte împrejurări, pentru care alegerile pentru europarlamentari au avut prezențe extrem de scăzute chiar și în state în care participarea obișnuită la urne trece de 80%.
Referendumurile pentru suspendarea lui Băsescu au avut o miză clar și importantă, care a contrapus două tabere mari și late: fanii și adversarii președintelui, de aici și o prezență relativ bună la vot.

Ce va fi la un referendum la care – în premieră absolută, poate chiar mondială – toate taberele vor fi de acord cu tema propusă, continuarea luptei anti-corupție? Unul la care nu vor exista ”contre” care să agite publicul?

Să ne amintim de referendumul din 2003, pentru validarea Constituției.
Deși nu era chiar o miză de neglijat, dezinteresul românilor pentru referendum era atît de mare, conform sondajelor de opinie, încît partidul de guvernămînt a luat decizia-șoc de a acorda nu una, ci două zile votării.
Chiar și așa, și cu toată mega-campania mediatică derulată, incluzînd vedete de prim rang care îndemnau la vot, la finele primei zile doar 14,29% dintre români votaseră.
Pînă a doua zi, la 15,00, se înregistrau 34,27%, moment în care s-a declanșat la nivelul PSD, neoficial, operațiunea de șmenuire a rezultatelor, astfel încît orele 20,00 au adus un inexplicabil 54,46% participare. Nu a protestat nimeni, pentru că toată lumea voia o nouă constituție.

Rețineți, după o zi și jumătate de vot, abia se depășise pragul actual de validare, de 30%.

În august 2013, cînd se vorbea intens de o nouă modificare a Constituției, un sondaj INSCOP releva că doar 38,8% dintre votanți declarau că ar merge la urne în toamnă. O cifră care e întotdeauna mai mare decît cea efectivă.
(Ca o picanterie, în acel an PNL își exprimase dorința ca noua Constituție să nu mai permită șefului statului să poată convoca referendumuri: ”Trebuie să înceteze pentru totdeauna, odată cu modificările actuale ale Constituţiei, inclusiv posibilitatea ca un preşedinte, oricare ar fi acela, să mai poată impune referendumuri pe teme false, doar în scopuri personale, pur propagandistice şi electorale!” declara deputatul Mihai Lupu în parlament)

În consecință, după o rundă de alegeri parlamentare extrem de importante, poate cele mai importante din ultimul deceniu, în care am avut o prezență la urne de 39%, șansele ca referendumul lui Iohannis să nu fie validat – mai ales pe fondul probabilului boicot al PSD și ALDE, sunt extrem de mari.

Își asumă, în această situație, președintele Iohannis probabilele urmări dramatice ale aberantului său demers? (Bogdan Tiberiu Iacob)