Prin 2014 Ponta a zbîrcit-o rău. A admis și el, finalmente. Lansarea candidaturii prezidențiale pe stadion nu a dat bine la popor, deși fusese ideea consultanților americani. Îmi amintesc ce mobilizare furibundă fusese atunci împotriva lui: politicienii dreptei, ziariști, influenceri, intelectuali, cu toții își manifestau sfînta indignare. Pe bună dreptate, nu-i vorbă. Inclusiv eu am criticat tăios povestea.

Marea întrebare e unde a dispărut, acum, sfînta indignare civică?

Să ne amintim reacțiile de atunci: Ludovic Orban  ironiza PSD în parlament: ”Aţi avut o lansare a dlui Ponta la Preşedinţie pentru care vă felicit, pentru că aţi adus aminte şi de PCR şi aţi adus aminte de Partidul Comunist Chinez pe care-l lăuda Victor Ponta pentru modul în care a condus poporul chinez pe calea socialismului. Nu s-a remarcat un lucru la televiziuni: s-a golit stadionul în timpul discursului lui Victor Ponta. Ştiţi când se goleşte stadionul atunci când se organizează un astfel de eveniment? Atunci când echipa gazdă joacă prost sau atunci când echipa gazdă este evident că pierde meciul. Stadionul s-a golit pentru că Victor Ponta deja a pierdut meciul”.

Senatorul PDL Gigi Chiru merga și mai departe, într-o declarație în parlament, „Lansarea lui Pontaşescu, atac la democraţie”, în care-i adresa următoarea întrebare: „Domnule Ponta, sunteți tatăl a doi copii minunați, vă întreb cum puteți sta pe aceeași scena cu Mazăre care vine cu minore închiriate?”.
Băsescu declara și el că „acest om şi-a pierdut cumpătul şi controlul” şi că „va fi vai de noi cu un preşedinte ca Ponta, Kim Jong-Un. Îmi era greu să urmăresc un asemenea eveniment, în condiţiile în care semăna leit cu ce am văzut la Kim Jong-Un, ăsta, şi care se pare că este extrem de atractiv pentru Ponta”.
Elena Udrea nu se lăsa mai prejos: la lansarea candidaturii sale prezidențiale, ”doar” la Sala Palatului, fanii afișau pancarte anti-Ponta:

„Când tu umpli stadioane, România zace-n foame!” / „Când românul e sărac lui Ponta îi e pe plac!” / „Ponta fură și minte – Udrea președinte” / „Ponta, o galaxie în devenire duce România spre pieire” / „Ponta, nu înțelegi ideea, noi nu suntem în Coreea”.

Elena Udrea uitase că, în urmă cu doar cîteva săptămîni, la Școala de vară a tinerilor populari, toți participanții erau în tricouri cu chipul ei pe piept. Asta, apropo de cultul personalității.

Evident, presa vremii se repezise să bombardeze primăria cu solicitări oficiale pentru a dezvălui cîți bani plătise PSD pentru închirierea stadionului. Iar primăria chiar a răspuns.

Azi, România ”zace în foame” chiar mai rău decît în 2014. Lucru care nu împiedică guvernul Orban și pe președintele Iohannis să lanseze simulacrul de program al ieșirii din sărăcie, în prezența a peste 100 de miniștri, parlamentari, europarlamentari, ambasadori străini, jurnaliști etc, într-o ambianță simbol al opulenței, Clubul Diplomaților, cu al său teren de golf, piscine de lux și restaurant de enșpe stele.

Celor care se întreabă, poate, unde și-a lansat Franklin Delano Roosevelt celebrul său program New Deal de scoatere a Americii din criză, le răspundem noi: nicăieri. Acel program s-a făcut și s-a aplicat pur și simplu, fără a exista vreo lansare cu surle și tobe.

Azi, politicienii dreptei, vocile civice, influencerii și presa de altădată nu mai sunt indignați, ba chiar explică pe îndelete cît de firesc a fost demersul liberalilor.
Nu se mai grăbește nimeni să afle cît a costat manifestarea și cine a plătit pentru ea.
Despre lansarea lui Ponta încă se mai vorbea cu indignare în voce și la vreo 4-5 luni după aceea. Despre chermeza liberală de la Clubul milionarilor nu se va mai vorbi, foarte probabil, pe nicăieri, începînd de mîine. (Bogdan Tiberiu Iacob)