În mod paradoxal, a fost un stalinist român nemilos cel care a ajutat la inițierea procesului de pace între Israel și Egipt, care a început cu vizita revoluționară a lui Anwar el Sadat din noiembrie 1977 la Ierusalim, a dus la istoricele Acorduri de la Camp David din septembrie 1978 și s-a încheiat cu monumentalul tratat de pace Egipt-Israel din martie 1979 – primul astfel de tratat al Israelului cu o țară arabă, scrie cotidianul israelian The Jerusalem Post.

În urma victoriei armatei israeliene în Războiul de șase zile din iunie 1967, Moscova a catalogat Israelul drept „agresor imperialist” și a rupt relațiile diplomatice cu el. Națiunile blocului sovietic i-au urmat rapid exemplul, Bulgaria, Cehoslovacia, Ungaria și Polonia rupând toate legăturile. România a fost singura țară din Pactul de la Varșovia care nu a făcut asta, amintește presa israeliană.

Autonomia diplomatică a Bucureștiului nu a izvorât dintr-o practică mai liberală a comunismului; dimpotrivă, România a fost stalinistă până la capăt. Nicolae Ceauşescu, secretar general al Partidului Comunist din 1965 şi şef al statului din 1974, a condus cu o mână de fier până la execuția sa în revoluţia din 1989.

Ceauşescu s-a prezentat iniţial ca un bolşevic independent – ​​chiar a condamnat, în 1968, invazia Cehoslovaciei de către Uniunea Sovietică. Cu toate acestea, după consolidarea puterii, regimul său a devenit cel mai represiv din blocul estic. Ceaușescu urma să înființeze un cult al personalității în stil nord-coreean. Celebra sa Securitate, temuta poliție secretă a României, a devenit sinonimă cu supravegherea în masă, represiunea brutală și abuzurile omniprezente ale drepturilor omului.

Dar tocmai pentru că autoritarismul său neînduplecat nu amenința hegemonia sovietică în Europa de Est, Moscova i-a acordat lui Ceaușescu spațiu de manevră pe scena mondială. Iar o Românie sărăcită din punct de vedere economic avea motive foarte bune să păstreze relațiile cu Israelul.

Extinzînd în continuare aranjamentele dezvoltate sub predecesorii săi, Ceaușescu le-a permis evreilor români să imigreze în Israel în schimbul unei monede puternice (occidentale) atât de necesare – un program care ar fi putut fi numit pe bună dreptate „evrei pentru bani”.

În ciuda relaţiilor diplomatice neîntrerupte, Ceauşescu nu a vizitat niciodată statul evreu, preferând să-şi trimită miniştrii. Dar pe parcursul domniei sale de un sfert de secol, fiecare prim-ministru israelian de la Golda Meir la Yitzhak Shamir a vizitat România pentru a se întâlni cu tiranul comunist, iar o astfel de vizită avea să aibă repercusiuni dincolo de relația București-Ierusalim.

Deși nu își făcea iluzii cu privire la gazdele sale comuniste române, premierul Menachem Begin avea motive întemeiate să se întâlnească cu Ceaușescu – a văzut în asta o oportunitate unică de a negocia direct cu Egiptul.

Jimmy Carter venise la Casa Albă în ianuarie 1977, hotărât să promoveze un proces de pace în Orientul Mijlociu. Mecanismul ales pentru atingerea acestui obiectiv a fost o conferință internațională sub auspiciile comune americane și sovietice, care să reunească Israelul, statele arabe și palestinienii, într-un efort concertat de a rezolva conflictul arabo-israelian odată pentru totdeauna.

Mergând la Ceauşescu, Begin ocolise planurile grandioase ale lui Carter. Comunistul român a avut o relație personală cu președintele egiptean Anwar Sadat și Begin și-a dorit ca Ceaușescu să fie intermediarul său, scopul fiind lansarea unor discuții fără precedent, la nivel înalt, Cairo-Ierusalim.

Ceauşescu a îmbrăţişat rolul de pacificator. În octombrie, la doar câteva săptămâni după vizita lui Begin, l-a găzduit pe Sadat la București. Liderul egiptean s-a concentrat pe două probleme, întrebându-l pe omologul său român: „L-ai întâlnit pe Begin, așa că spune-mi. În primul rând, crezi că vrea pace? Și în al doilea rând, este un om puternic?” Ambele întrebări au primit un răspuns afirmativ.
La fel ca Begin, Sadat a avut rezerve cu privire la conferința internațională propusă de Carter, îngrijorat că ar reduce capacitatea Cairoului de a conduce diplomația. Evaluarea pozitivă a lui Ceauşescu l-a încurajat pe Sadat să se angajeze direct cu Israelul, mai scrie The Jerusalem Post. (Traducere și adaptare B.I.)