O veste neoficială care circulă de cîteva zile e că România a trecut pragul datoriei publice de 50% din PIB și galopează pe mai departe pe culoarul împrumuturilor. Unde se va opri guvernul Cîțu cu îndatorarea pe bandă, se întreabă, probabil, mulți români. Răspunsul ni-l livrează mentorul lui Cîțu, fostul bancher Lucian Isar: la cel puțin 60% datorie publică.

Lucian Isar, despre care cunoscătorii spun că e creatorul lui Florin Cîțu și omul care conduce guvernul din umbră, cu mînă de fier, a spus cu ani în urmă niște lucruri extrem de interesante, care devin și mai interesante exact în această perioadă.

Primul, scos la lumină în premieră de Inpolitics în iulie 2015, este eticheta de mari hoți și corupți aplicată liderilor PDL, cu Emil Boc ori Vasile Blaga în frunte.

Pentru că, suna bomba lui Isar, ei erau cei care, în calitate de guvernanți, deciseseră în mod conștient în 2010 măsuri crunte de austeritate pentru popor doar pentru a face rost de patru miliarde de euro care să fie livrate clientelei lor politice prin intermediul așa-ziselor retrocedări:

”Scaderea salariilor si cresterea TVA la 24% a fost o greseala majora realizata de diriguitori in 2010.
Aceiasi guvernanti care au decis austeritate in 2010 au realizat dupa doar cateva luni ca au taiat prea mult.
Aceiasi guvernanti care au decis austeritate in 2010 au realizat dupa un an ca aveau deja banii sa reintregeasca complet dar au preferat sa astepte un moment politic potrivit.
Aceiasi guvernanti care au decis austeritate in 2010 au preferat sa sifoneze un miliard de euro prin retrocedari supraevaluate, 2 miliarde de euro prin evaziune suplimentara si inca un miliard de euro spart pe “terenuri de fotbal in panta”.
Aceiasi guvernanti care au decis austeritate in 2010 nu au realizat nici in 2008 ca va fi criza si in Romania nici in 2009 ca va continua recesiunea si in 2010.
Putin bun simt economic le-ar fi spus si atunci si acum ca relaxarea fiscala si o sifonare mai redusa a banului public ar fi permis si Romaniei sa treaca fara ani de recesiune si stagnare, asa cum a reusit de exemplu Polonia” scria Isar pe blogul propriu.

Foarte interesant, devalizatorii de atunci ai României sunt aliniați azi în spatele pupilului lui Isar în alegerile interne din PNL. S-or teme că Isar nu a spus tot?

Al doilea lucru fierbinte spus de Isar e o teorie economică spectaculoasă, potrivit căreia economia României nu poate fi relansată decît după ce se ajunge la o datorie publică echivalentă cu minim 60% din PIB.

”Nivelul de 60% referitor la nivelul datoriei publice nu este un punct de optim, ci determinat de media de la momentul respectiv a datoriilor celor mai mari economii Europene, Franta si Germania. Cresterea economica nominala a perioadei era considerata in jur de 5%. Prin urmare, folosind relatiile propuse in materialele sugerate se obtine o limita pentru deficitul bugetar total de 3%.

Merita mentionat ca tintele din tratat (de la Maastricht n.n.) implica existenta unei rate nominale de crestere “steady state” minime de 5%. In conditiile unei inflatii medii de 3% si a unui potential de crestere in “noua normalitate” de doar 1% deficitul compatibil cu o indatorare stabila de 60% devine 2.4% si nu 3%.

Merita insistat ca acesta este doar unul din posibilele puncte de pe suprafata de sustenabilitate a finantelor publice si are datoria existenta ca si input exogen. Doar din valoarea datoriei nu se poate infera pe baza acestor modele daca o datorie de 20% din PIB or una de 40% este “mai sustenabila”.
In cazul Romaniei, nu nivelul este problematic ci dinamica, utilizarea si managementul datoriei.

Regula lui 44, dezvoltata si cu alte ocazii, ofera o alternativa la politica fiscala, monetara si economica curenta. Regula lui ’44 presupune evolutia pentru o anumita perioada a inflatiei, deficitului bugetar si a celui de cont curent intr-un interval de +/-1% in jurul lui 4%. Mai mult, daca ne uitam la succesele economice anterioare ale Romaniei si ale altor economii, emergente, se observa ca ele se inscriu cu predilectie in perioadele de expansiune in cadrul propus de aceasta regula si nu intr-una mai restrictive.

In ipoteza ca tintele din tratat sunt inexorabile, Romania are sansa de a isi negocia o traiectorie indiduala pentru a se misca din punctul (4.4% din PIB deficit bugetar, 40% din PIB datorie publica) catre punctul atractor (3% deficit bugetar, 60% datorie publica) care sa permita refacerea potentialului de crestere al economiei nationale” scria Isar în 2012.

”Romania a intrat in criza la 20+% datorie raportat la PIB, mult sub Polonia. Si acum suntem in buza lui 40%. Avem suficient spatiu de dezvoltare” adăuga el într-un alt material, în 2015.

Desigur, orice economist ar putea opina că o datorie publică mare poate ajuta o țară, dacă folosește banii chibzuit și investește inspirat, pentru a produce profituri.
Deocamdată, Cîțu se ocupă de prima jumătate a ”dezvoltării”: împrumuturi pe bandă rulantă, pînă se atinge pragul lui Isar.
Cealaltă jumătate, la urma-urmei, poate fi lăsată în seama altui guvern, că nu-i corect să muncească doar unii. (Bogdan Tiberiu IACOB)